Am ajuns in Luang Prabang, unul dintre cele 3 orase mai mari din Laos, cu alte cuvinte am dat de civilizatie, dupa o pauza destul de mare. It feels rather good.
Multumesc tuturor pentru urarile de bine. Back at cha!
Am ajuns in Luang Prabang, unul dintre cele 3 orase mai mari din Laos, cu alte cuvinte am dat de civilizatie, dupa o pauza destul de mare. It feels rather good.
Multumesc tuturor pentru urarile de bine. Back at cha!
portret de familie
Plimbarea prin jungla n-a durat mai mult de 2 ore asa ca ne mai ramasese elan expeditionar. Asa ca ne-am hotarat sa cercetam mai departe raul. Ne-am facut provizii: 1 punga de sticky rice, 3 beri, 6 oua fierte, banane si, evident, 1 sticla de Lao Lao.
La vasle! Amintirile umede de la inceputurile ddd. Good old sweet ODM memories.
Ne-am saturat de vaslit contra-curentului, am acostat pe o plaja si am purces la adunat lemne.
Tzipete de maimute pe luna plina. De fapt am asistat la primu rasarit de luna, oi mai fi vazut si altele dar asta-i prima data cand realizez. Fiind intr-un defileu, luna a aparut treptat dupa o stanca aprinzand destul de brusc tot peisajul.
Am incercat sa ne dam nitel prin jungla, am gasit o cararuie care iesea din sat, dar se infunda in jungla. O perioada am practicat mersul piticului prin niste tunele vegetale. Probabil un traseu de trekking. Ghizii incearca sa-si asigure monopolul asa ca nu au niciun interes sa marcheze potecile. Am reusit totusi sa urmarim o perioada traseul cautand taieturi drepte in liane, semne de macete. Dupa vreo ora insa nu prea ne mai era clar pe unde duce drumul. La un moment dat am dat si peste un cuib de viespi
Un satuc paradisiac la o ora de mers cu barca in susul raului, inconjurat de munti stancosi acoperiti partial de jungla. Curent electric doar 3 ore pe zi, intre 6 si 9 cand satucul toarce infundat datorita generatoarelor de curent. Se cheama Muang Ngoi
Porcusori peste tot. Probabil domesticiti nitel mai tarziu, au un profil ceva mai apropiat de verisorii lor salbatici.
Anul nou in unul din satucele populate de tribul Akha. Casele sunt pe barne, nu au canalizare si apa dar au curent electric si televizor. Fiind o zi de sarbatoare, fetele se spalau (imbracate) intr-un tarc din mijlocul satului.
Lumea se invita reciproc la masa. Un nene m-a tras cam energic de mana la el in casa, la intuneric unde mai erau niste localnici si ceilalti 2 turisti care mai erau in sat. Pe masa erau cateva boluri de mancare cu aspect nu foarte igienic. Sticky rice, carne cruda, alte 2 tipuri de carne nici ea nu foarte gatita. Si mult Lao Lao – care macar are darul sa mai omoare din bacterii. Am iesit la lumina peste o ora, usor clatinandu-ne.
Pe la 4 a venit camionul cu sonorizarea, lumea s-a adunat in cerc si a inceput, timid dansul. Perechile sunt formate de la inceput, fetele asteapta aliniate cate un baiat, dupa care incep sa danseze in cerc, un fel de trenuletul traditional.