Categories
Indonezia Sulawesi tranzit

Central Sulawesi

So, pe scurt si-n fuga. Din Taka Bonerate am evadat cu o barca de pescari, 12h pe furtuna, cam speriati. Periculos da’ ietin :) 2.5$ doispe’ ore de zgaltzaiala umeda si antren maxim. px will follow.

Dupa care Tana Toraja, o depresiune legendara – protejati de muntii-nprejmuitori, oamenii locului s-au tinut relativ departe de olandezi si bugis si si-si mai pastreaza pana-n zilele noastre o parte din traditii.  Sunt celebri pentru casele arcuite si pentru ceremoniile funerare – ei le zic ‘petreceri’.  Pe scurt: stau cu ruda imbalsamata in casa, de la cateva luni pana la cativa ani (media e de 1-2ani) pana aduna suficienti bani pentru o petrecere cum-se-cuvine. Am asistat la o ceremonie mid-range, a durat 4 zile si in punctul culminant au sacrificat 10 bivoli in 20 de minute. Dupa care, decedatul e escortat la locul de odihna – in general o gaura in varf de stanca.

A trebuit sa stam putin in Rantepao unde Attila a capatat putina Febra Tifoida. Va recomand spitalul din Rantepao. De fapt va recomand asistentele, duzini de tinerele chicotitoare de ciocolata in uniforme albe. Aproape ca-n filmele.

Mai departe in alta depresiune – Lore Lindu national parc – la plimbare printre megaliti – statui ca-n Insula Pastelui dar mult mai mici, rasarite din cand in cand printre rice paddies. 2 zile de traversat muntii, jungla ploioasa, plina de lipitori si albine preacurioase si nepoliticoase.

Acum am ajuns intr-un final in mijlocul civilizatiei, in Palu. Strazi, semafoare, dush, restaurante – dupa o cura de orez de 3+ ori pe zi, internet, antren :)

Next » Togian Islands.

_______________
PS. Romani la plimbare update » www.peicipecolo.com – lovely, check them out.
PS2. Noul cabinet Florescu. Pentru ca merit! :)

Categories
Laos

Cu ochii la maceta



Am incercat sa ne dam nitel prin jungla, am gasit o cararuie care iesea din sat, dar se infunda in jungla. O perioada am practicat mersul piticului prin niste tunele vegetale. Probabil un traseu de trekking. Ghizii incearca sa-si asigure monopolul asa ca nu au niciun interes sa marcheze potecile. Am reusit totusi sa urmarim o perioada traseul cautand taieturi drepte in liane, semne de macete. Dupa vreo ora insa nu prea ne mai era clar pe unde duce drumul. La un moment dat am dat si peste un cuib de viespi