Ca sa vă enervați și voi: cetățencele și cetățenii norvegieni de nu foarte avansată vârstă pot beneficia, din partea guvernului lor, de burse sportive în Bali. Adică? Guvernul lor le dă bani ca să se ducă în Bali si sa studieze surfing, beach volley, fotbal.
Corolar consolant: tot trebuie să se-ntoarca la un moment dat acasă-n Norvegia unde alcoolul e scump.
Cel putin odata pe saptamana ma regasesc la masa cu o grupare suficient de eterogena, ca o reclama la UNITED COLORS OF BENNETON. De departe cei mai plimbareti (raportat la populatia totala a tarii de origine) sunt olandezii – isi permit, ei prosperau gospodareste pe cand noi ne bateam cu turcii nu? In rest destui englezi, nemti, israelieni*, japonezi.
Est-europeni mai deloc. So far m-am intalnit cu 2 croati, 2 sloveni si un grup de ucrainiei. Nici noi nici vecinii nu suntem obisnuiti sa plecam la plimbare asa de departe – bine-nteles cu cateva exceptii notabile :P
Come join the slowest-growing religion in the world. An ancient philosophy that preaches non-preachiness, practices as little as possible, and above all, uh…lost my train of thought there. Anyway, if you’d like to find peace on earth and goodwill, man, we’ll help you get started. Right after a little nap.
Pentru cei cativa care au gasit Raspunsul, vine si completarea lexicala, made in Pai – nu c-ar conta prea tare, dar ajuta la propaganda, presupunand ca s-ar obosi cineva prea tare cu asta.
Some of you (hopefully not the editors) may have asked yourselves by now, ‘Why is this regular column on ‘Dudeism’ printed in this newspaper?’ The fact that you’re probably wondering this while hanging out in a hammock, sipping a banana shake while listening to mellow Jack Johnson tunes might supply a clue. Also, you’re probably wearing flip flops.
Welcome to the curch. Spread the love: dudeism.com
Sunt nici de 3 zile in Asia, nu-mi propusesem sa gasesc Calea, insa calea a dat peste mine. Am intrat intr-un templu budist-chinezesc si acolo mi s-a-ntamplat.
Se cheama Cause and Effect Sutra si e o explicatie simpla, clara, cu ilustratii, a implicatiilor actiunilor noastre.
M-am hotarat sa plec acum 7-8 luni, cand am simtit ca e momentul unei pribegii prelungite si mi-am adus inca o data aminte ca ma aflu in augusta situatie de a nu fi nevoit sa ma supun inertiei ‘sistemului’.
Imi dau seama ca renunt voluntar (chiar daca temporar) la o existenta in general voioasa, pe taramurile nationale. Prieteni; socializari antrenante; un job acceptabil si chiar relativ pizmuibil (tin sa amintesc numai sala de Wii); prietena; un culcush in proximitatea Km 0, proiecte extracuriculare dragalase.