Cel mai greu din drumul spre Kenya e sa treci peste codul portocaliu din Bulgaria – pe unde autocarele Ozlem nu s-au incumetat sa treaca in ziua plecarii.
Cu ocazia asta am aflat si
Cel mai greu din drumul spre Kenya e sa treci peste codul portocaliu din Bulgaria – pe unde autocarele Ozlem nu s-au incumetat sa treaca in ziua plecarii.
Cu ocazia asta am aflat si
Situatia din tara friza disconfortul, context in care multumesc contribuabilor malaezieni pentru ca m-au redat sandalelor*.
Sunt ce-a avut mai bun patria sa ofere la Pertandingan Pidato Antarabangsa Bahasa Melayu Piala Perdana Menteri 2012 (International Public Speaking Competition Malay Prime Minister’s Cup) asa ca nu-mi ramane decat sa ma laud :)
Pentru ca viata nu e dreapta, un asemenea context a dat peste mine ca la 2 luni de la repatriere ma ridic iar si umblu.
La sud, cam atat cat permite harta in termeni rezonabili. Aproximativ la stanga – Uruguay, la dreapta – NZ. Franschhoek, o podgorie la o aruncatura nu foarte energica de bat de Capul Bunei Sperante.
Courtesy of Winelands Experience care au considerat adecvat sa ma aduca & tina un timp la fata locului, sa le gadil nitel prezenta online & propaganda comerciala, cum stiu eu mai bine. Ceea ce ma face un expert de renume intercontinental.
Prea multe despre Africa de S nu mi-am facut temele, si nici nu-s microbist. Cand am inceput sa ma laud prin cartier, mai toata lumea mi-a zis ‘stii ca e periculos, da?’. Nu stiam, da aparent multa lume e la curent. Intr-adevar Wikipedia are o pagina relativ detaliata pe subiect [Crime in South Africa], SA pare o societate de elita in context:
South Africa has a high rate of murders, assaults, rapes, and other crimes compared to most countries. Many emigrants from South Africa state that crime was a big factor in their decision to leave.
..ranked second for assault and murder (by all means) per capita and first for rapes per capita in a data set of 60 countries
Revin cu poze :)
II
Vamos lagi. La un an jumate de la prima impachetare. Sapand printre lucrurile adunate de-un an lasand in spate orice nu-ncape in rucsac. Bye-bye roomate geckos, reviste, ceva tricouri, sticle goale. Imi parasesc cu greu culcushul dar e timpul sa avansam.
Un an plin de ‘impliniri’ lenese, relaxare si antren. Bye bye Bintang Bar, nongkrong, drunk riding, Krakal beach, scurte fugi in Bali, in general viata de student dupa litera definitiei.
Heading to Sulawesi.
M-am hotarat sa plec acum 7-8 luni, cand am simtit ca e momentul unei pribegii prelungite si mi-am adus inca o data aminte ca ma aflu in augusta situatie de a nu fi nevoit sa ma supun inertiei ‘sistemului’.
Imi dau seama ca renunt voluntar (chiar daca temporar) la o existenta in general voioasa, pe taramurile nationale. Prieteni; socializari antrenante; un job acceptabil si chiar relativ pizmuibil (tin sa amintesc numai sala de Wii); prietena; un culcush in proximitatea Km 0, proiecte extracuriculare dragalase.