Categories
Month: December 2007
Categories
Chiang Khong
Reporting from Chiang Khong.
Patria se pregateste de alegeri. 23 decembrie e ziua plebicistului. N-o sa va vina sa credeti (cel putin mie nu mi-a venit) dar, dintr-o extrema grija a asigurarii maximului de coerenta si responosabilitate in momentul cand stampila saruta hartia ce poarta numele reprezentantului dezirat, ei bine, cu 10 zile inaintea alegerilor este interzis consumul alcoolului pe cuprinsul intregii tari.
La fel s-a intamplat si de ziua regelui. Intru sarbatorirea clipei, au fost interzise bauturile alcoolice. Oroare. Am aflat asta cu durere, intr-un bar – cand mi s-a refuzat berea ceruta. A trebuit sa improvizez, si am cerut chelnaritei sa-mi aduca o cana de cafea si s-o umple cu ce crede ea de cuviinta. Acum va scriu de la inaltimea celei de-a 6-a cani de ‘cafea’.
Nu pot sa interpretez momentul decat ca o confirmare a deciziei de a parasi Thailanda.
Categories
Intermezzo
In autobuzul spre Chiang Khong mi se povesteste despre o sarbatoare locala asa ca-mi intrerup drumul la jumatatea distantei pentru o penultima experienta thailandeza. La fata locului se dovedeste un concert de muzica usoara, apreciat la maxim de catre localnici. Vedete locale si regionale interpreteaza melodii de suflet. Slagarele thailandeze din zilele noastre sunt pline de duiosie, ceva intre muzica din filmele indiene si slagarele de la Mamaia (1983-1992).
Fetele din trupa de balet care acompaniaza orice interpret isi schimba outfit-ul la fiecare 2 piese, niste rochii de variete-cabaret, insufletite de niste miscari suave, aducand vag a dansuri hawaiene. Urmarindu-le vestimentatia sunt din ce in ce mai sigur ca stilistul din spatele revelioanelor TVR de acum 20 de ani s-a refugiat (in cautarea continuarii succeslui) in Thailanda.
Categories
Mae Salong
Mae Salong e unul din cele mai adecvate (iertat fie-mi superlativul da nu pot sa ma abtin) locuri de servit ceai din lume. Obiceiul locului, si a zonelor inconjuratoare era cultivarea opiului. Campuri de opiu, cat vezi cu ochiul. Cat vedeai cu ochiul. In zilele noastre insa, taranii isi umplu timpul (si hambarele) cu cultivarea ceaiului.
Categories
Around Mae Sai
2 zile de perindari motorizate prin muntii nord-thailandezi, prin satele triburilor Akha si Lisu, pe langa check-point-urile granicerilor thailandezi. Mai putin un moment in care, dupa ce ne-am intretinut cu un granicer prietenos, am vazut ca deasupta cabanei sale era arborat un cu totul alt steag decat binecunoscutul drapel thailandez – asa ca probabil am pasit si in Myanmar, cel putin cativa metri :)
A 2-a zi a debutat cu intunericul uneia din cele 3-4 pesteri de langa Mae Sai. Spre incantarea mea, neamenajata. Am inaintat cam o ora. Pe drumul de intoarcere, a inceput sa miroasa a fum, dupa o perioada am dat peste o sala plina de fum dens, nu-mi explic cum ajunsese acolo, probabil niste curenti de aer adusesera fumul de undeva din exterior? Ma rog, din ciudateniile subpamantene ale pesterilor. Nu tot ce se intampla la intuneric poate fi explicat.
Din acelasi ciclu, acum aprox 2 saptamani eram singur intr-o pestera din Chiang Dao, si am suspectat infricosat ca aud maraieli de animal salbatic cu gheare, ulterior m-am convins ca erau de fapt ecourile unor camioane din vale, modulate de peretii pesterii.