Mae Salong e unul din cele mai adecvate (iertat fie-mi superlativul da nu pot sa ma abtin) locuri de servit ceai din lume. Obiceiul locului, si a zonelor inconjuratoare era cultivarea opiului. Campuri de opiu, cat vezi cu ochiul. Cat vedeai cu ochiul. In zilele noastre insa, taranii isi umplu timpul (si hambarele) cu cultivarea ceaiului.
Majoritatea truditorilor gliei sunt chinezi ceea ce si-a pus amprenta si asupra locului – o pace domoala ca la inceputurile timpului. Asta si faptul ca turistii sunt o raritate, Mae Salong fiind, slava-domnului ignorat de Lonely Planet & comp.
Ne-am oprit sa mancam, infometati dupa jumatate de zi calare (pe motoreta). Dupa ce te asezi la orice masa de la cele cateva guesthouse-uri si restaurante prima data apar pe masa, by default niste cesti ce ceai. Cam ca in Turcia, dar altfel.
Proprietara, chinezoaica, ne-a povestit plina de mandrie cum tatal si sotul, au fost comunisti. Dar dintr-un motiv sau altul ea a venit aici. La 100m mai incolo, patronul unui guesthouse era la fel de mandru cu trecutul lui de dizident, anti-comunist.