2 zile de perindari motorizate prin muntii nord-thailandezi, prin satele triburilor Akha si Lisu, pe langa check-point-urile granicerilor thailandezi. Mai putin un moment in care, dupa ce ne-am intretinut cu un granicer prietenos, am vazut ca deasupta cabanei sale era arborat un cu totul alt steag decat binecunoscutul drapel thailandez – asa ca probabil am pasit si in Myanmar, cel putin cativa metri :)
A 2-a zi a debutat cu intunericul uneia din cele 3-4 pesteri de langa Mae Sai. Spre incantarea mea, neamenajata. Am inaintat cam o ora. Pe drumul de intoarcere, a inceput sa miroasa a fum, dupa o perioada am dat peste o sala plina de fum dens, nu-mi explic cum ajunsese acolo, probabil niste curenti de aer adusesera fumul de undeva din exterior? Ma rog, din ciudateniile subpamantene ale pesterilor. Nu tot ce se intampla la intuneric poate fi explicat.
Din acelasi ciclu, acum aprox 2 saptamani eram singur intr-o pestera din Chiang Dao, si am suspectat infricosat ca aud maraieli de animal salbatic cu gheare, ulterior m-am convins ca erau de fapt ecourile unor camioane din vale, modulate de peretii pesterii.