Un vulcanel la care se poate ajunge pe un drum pavat pana aproape de capat. Insa aproape la capat, dupa fo 1.5h de mers pe langa padure, drumu’ se termina si gata. Am stat, m-am dat pe langa boscheti, m-am scarpinat pe scafarlie, am cautat urme de bascheti in iarba, m-am mai scarpinat pe scafarlie, tot degeaba (desi de multe ori scarpinatul ajuta).
PS. Some px: flickr.com/people/palx
Reporting from Malang, in drum spre Semeru [3676m]. Pe drum autobuzu s-a oprit o ora, ca sa doarma soferu – la un drum lung de 6 ore. M-am apucat de citit Freakonomics si niste povesti Indiene in care o vaca a nimicit intreaga armata a unui rege rau.
Pe langa asta Andrew are in iPod o gramada de prezentari TED asa ca nu m-am plictisit.
Altele pe scurt:
Am fost la o conferinta despre Lesbianism & Islam cu Irshad Manji – supposedly “Osama bin Laden’s worst nightmare” #. A inceput surprinzator de plicticos, dar spre sfarsit s-a luat lumea la cearta si a devenit mai entertaining.
Alaltaieri m-am dat pe un tall bike. Fara sa cad. Ieri am fost la o petrecere cu costume, cumva secreta, in mijlocul campului. Revin cu poze & povesti.
Intre timp, imi mai updatez twitter-ul de pe drum.
Din capitolul restante:
Muntii din Indonezia. Falnici si vulcanici. 400, din care 130 vulcani activi. Un numar “zguduitor” de mare. Si pentru ca trebuia sa incep de undeva am debutat cu Merapi (adica Mountain of Fire), unul dintre cei mai harnici/entuziasti activi vulcani din zona. De altfel Lonely Planet, recomanda maxima prudenta. Ultimul stranut de-acu 2 ani a transferat multa lava de dedesubt spre inalt si 5000 de localnici catre si mai inalt.
Toate referintele (ghiduri + binevoitori) concorda in recomandarea calduroasa a contemplarii rasaritului de soare in varf de vulcan. Stiu altii cum sunt, mie insa mi s-a parut intotdeauna un sacrificiu nejustificat – sculatul la ore indecente in schimbul celor cateva secunde ale debutului fotonic. Pe de alta parte, suntem in anotimpul umed asa ca singura modalitate de a evita ploile de amiaza e plimbarea pe timp de noapte.
Toata povestea aici
Ieri m-am plimbat printre zgarie-nori, azi m-am indepartat nitel de jungla urbana. Pulau Ubin e o insula, acum rezervatie naturala. Un debarcader, cateva alei asfaltate, cateva casute administrative, in rest peisajul e inghetat pe la 1960. Animale fosnesc la tot-pasul: soparle, gaze, porcusori salbatici.