Un vulcanel la care se poate ajunge pe un drum pavat pana aproape de capat. Insa aproape la capat, dupa fo 1.5h de mers pe langa padure, drumu’ se termina si gata. Am stat, m-am dat pe langa boscheti, m-am scarpinat pe scafarlie, am cautat urme de bascheti in iarba, m-am mai scarpinat pe scafarlie, tot degeaba (desi de multe ori scarpinatul ajuta).
Mai ca era sa ma-ntorc cand am dat de-un grup de localnici care mi-au aratat calea, si 30 minute mai tarziu admiram si inspiram flatulentele sulfuroase ale Sibayak-ului.
La intoarcere am luat-o pe-alta parte, nepavata, m-a prins ploaia de dup-amiaza, da mi-am refacut moralul cu portocale si markise vandute la marginea drumului de taranii locului.
panorama goes here: