Merapi, mascota Yogyakartei, o prezenta tacuta menita sa indice nordul, sa dea bine-n peisaj sau o scuza de plimbare. Un fel de Tâmpa. Sau cel putin asa mi se paruse mie. Pana la proba contrarie.
Merapi obisnuia sa pufaie din cand in cand, total benign, cu implicatii strict estetice. Acum 2 saptamani insa a inceput sa stranute, initial si-a dres glasul usor pentru a atrage atentia publicului, dupa care situatia a inceput sa capete o tenta dramatica. Lava, ploaie cu cenusa, evacuari, victime, largirea zonei critice. Un sumar vizual aici: The Mount Merapi Eruption.
Horia D. e student in Solo, oras vecin si raporteaza de la fata locului: O saptamana in Indonezia: tsunami, eruptii, inundatii, Eruptia Merapi: taberele de refugiati din Yogyakarta.
Foto: Danau Primanto
PS. In aproape alta ordine de idei, un bilet IST → KUL goes as little as € 257. La sfarsitul lui noiembrie, de exemplu.
