Fresh lazy mornings & jazzy nights in Pai – the hippie hide-out – un satuc cu feeling de Garana, dar ceva mai populat.
Perfect spot for doing nothing.
Year: 2007
Autobuz spre Pai. 54 de oameni pe 28 de locuri. De fapt, ca in orice autobuz urban aglomerat din .ro, doar ca trebuie sa stai asa 2-3 ore. Controlorul tine loc de usa din spate, stand pe jumatate afara – din cand in cand mai baga capul inauntru cand se fereste de crengi. De fiecare data cand autobuzul se opreste in panta sare repede jos si pune o pana la roata, sa n-o ia la vale.
Viata monahala
Viata-ncepe dimineata. Toate diminetile sunt insorite. In Thailanda.
Sokay (soferul de azi-noapte) ma ia in primire, ma prezinta catorva calugari. Intru in vorba (vorba-vine ‘intru-n vorba’ – intr-o engleza minimala) cu La, un calugar de 21 de ani, fumator. De altfel, am fost surprins sa vad (in prealabil) ca o parte din calugarii budisti fumeaza, sunt cu mp3-urile in urechi si vorbesc mult la mobil.
Hitch-a-monk
A guy goes to Pai *not*.
Pe la 4-5, am descalecat, am returnat motoreta si am incalecat pe autobuzul spre Mae Taeng, de unde urma sa iau alt autobuz de Pai. Dar, cum calea catre Taramul promis nu e neaparat lipsita de bolovani, am aflat cu amuzata si incurcata surprindere ca urmatorul autobuz urma sa treaca de-abia la 8AM a 2-a zi. Ghidandu-ma dupa pionierescul tot inainte
Riding around
Chiang Dao
Chiang Mai devenise deja prea confortabil & familiar, asa ca era momentul sa schimb peisajul. Asa ca am luat calea muntilor. In Chiang Mai orice colt de strada care nu e studio de masaj, ofera excursii de trekking, rafting, plimbari pe elefanti. Cu preturi incepand pe la 30$ pe zi.
In consecinta m-am ambitionat sa fac o tura de trekking on my own. Nu stiu daca exista cercetasi thailandezi, insa cu siguranta padurarii ocrotesc industria de excursii de trekking, astfel incat majoritatea cararilor nu sunt marcate.