Ze Dayaks

Triburile Dayak fac parte din atractia misterioasa a Kalimantanului, alaturi de jungla ecuatoriala plina de orangutani. O parte din daiaci au ramas inca departe de civilizatie, sunt inca manuitori de macete, merg la vanatoare cu tuburi cu sageti otravite si au abonament la serviciile shamanului. Pana nu demult erau inca vanatori de capete.

Inca exista daiaci nu tocmai familiarizati cu darurile omului alb, dar colibele lor sunt ascunse in jungla departe de drumuri si relee gsm.

Evident, majoritatea au fost atinsi de civilizatie, insa isi inca pastreaza o parte din traditii. Locuiesc in case traditionale ‘balai’ – long houses, o astfel de casa poate gazdui pana la 20 de familii, casa-cartier. Femeile au urechi lungi de atata purtat cercei si sunt pline de tatuaje pe la-ncheieturi.

Fiecare dayak, barbati si femeile au cate-o maceta, facuta special pentru ei. Am fost in casa unui profesor universitar, un domn titrat pe la 60 de ani isi tinea in garaj sagetile otravite, ‘just in case’.

Familiile cu bolnavi, pe langa doctori apeleaza si la competenta samanului de serviciu care organizeaza o ‘upacara’ un dans in care participantii intra in transa si-n contact cu spiritele. Pe langa asta, inainte de a pleca in Kalimantan am fost avertizat foarte serios, de mai multi prieteni, sa nu cumva sa pun mana sa ma-ncurc cu gagici Dayak, ca magia neagra ma mananca.

PS. Spiritul de vanatori de capete si-a dovedit vitalitatea acum 8 ani intr-un razboi civil impotriva madurezilor. Atat de urat/ciudat ca am vazut un filmuletz cu madurezi taiati cu maceta sub privirile nedumerite dar tampe a catorva politisti care stateau degeaba, cu AK-ul in mana # # # #