Tangakhan, o mână de bungalow-uri la marginea junglei.
Tubing, maimuțe, un izvor termal de 2 locuri, ascuns în stâncă. Și o rezervație de elefanți unde cei care se trezesc suficient de devreme pot să pună umărul, contra cost, la toaleta elefanților. Eu unul, m-am complăcut în somn și lene.
Indonezia, doi ani mai târziu, aproape că m-am simțit ca acasă. Detalii bine-re-cunoscute, aceiași domni de pe bancnote, claxoane, becak-uri, taximetriști insistenți, tonete cu ceai și tăieței instant.
Cum sărbătorile importante tradiția cere să le petreci cât mai adânc în sânul familiei, am aproximat și eu cum am putut în context. Penultimul crăciun asiatic îl petrecusem într-o enclavă efemeră de români în Muang Ngoi, nordul Laos-ului cu prietena unei prietene (venită din Bangkok) și prietena unei prietene unei prietene (venită din China).
În 2010, cei mai apropiați români i-am găsit pe twitter :), adică pe Ionuț Bizău (pe care nu-l văzusem încă niciodată la față) + un prieten de-al dumnealui, Marius Balo, cetățean român fără prezență online, ambii truditori de ceva vreme în Beijing.
Așa cum zmeul își trimite buzduganul la înaintare, eu am ajuns în Medan cu 2 zile înainte, ca un pionier, să ma împrietenesc cu localnicii, să-i trag de limbă, să dobândesc ceva cunoștiință de cauză și să plănuiesc traiectoria următoarei săptămâni.
PS. Some px: flickr.com/people/palx
Reporting from Malang, in drum spre Semeru [3676m]. Pe drum autobuzu s-a oprit o ora, ca sa doarma soferu – la un drum lung de 6 ore. M-am apucat de citit Freakonomics si niste povesti Indiene in care o vaca a nimicit intreaga armata a unui rege rau.
Pe langa asta Andrew are in iPod o gramada de prezentari TED asa ca nu m-am plictisit.
Altele pe scurt:
Am fost la o conferinta despre Lesbianism & Islam cu Irshad Manji – supposedly “Osama bin Laden’s worst nightmare” #. A inceput surprinzator de plicticos, dar spre sfarsit s-a luat lumea la cearta si a devenit mai entertaining.
Alaltaieri m-am dat pe un tall bike. Fara sa cad. Ieri am fost la o petrecere cu costume, cumva secreta, in mijlocul campului. Revin cu poze & povesti.
Intre timp, imi mai updatez twitter-ul de pe drum.
Am fost lenes si tacut (pe blog). Trebuie sa va povestesc printre altele cum a fost pe Merapi si probabil o s-o fac in urmatoarele zile in care n-o sa ma indepartez prea mult de pat (si nu in sensul bun al expresiei).
In cautare de experiente inedite? Ei bine, io unu sunt proaspat posesor de salmonella, prezint o stare de fizic de 38-40° de 3 zile si am creieru parca de cingo, dizzy de fac eforturi sa fac 2 pasi sau sa-mi citesc mailu. Dupa 2 zile de febra de elita am intrat nitel in panica si m-am dus la un spital privat, care arata ca-n filmele cu doctori ameicani, sau ca un hotel de lux. Mi-au facut imediat analize de sange si mi-au explicat unde-i buba.
Salmonella / febra tifoida e foarte populara in Asia de SE unde lumea nu foloseste hartie igienica, se doar spala dorsal. Probabil am intrat in contact (la vreo taraba de mancare de pe strada) cu un personaj cu o atitudine ceva mai liberala la capitolul spalat pe maini.
Acum astept sa treaca, iau pilule, stau in casa, beau multe lichide si in general incerc sa adopt o atitudine pozitiva.
Pana trece o sa-mi reiau activitatile de cyberbum si twitter destoinic.
