Leaving Medan
Asteptand sa treaca ploaia sub acoperire wifi.
Dupa cateva zile de prea-zgomot si prea-praf, asta cand nu prea-ploaie. De-abia astept sa schimb plansa: Gunung Leuser National Park.
Hello monkeys!
Mi-e greu sa ma abtin, inca cateva modele de piosenie pragmatica din acelasi mall din Manado. Sa mai zica cineva ca biserica e inutila si nu te-ajuta la nevoie. Ei bine ce poate fi mai util decat un desfacatoar de capace de bere? Va intreb.
A venit Ramadanul, luna de maxima piosenie in lumea musulmana. Toti musulmanii care se respecta (si asta inseamna cam toti) renunta complet la de-ale gurii, asta doar pe timpul zilei, noaptea Allah mai inchide si el ochii. Nu e voie sa mananci, sa bei apa, sa gandesti sagalnic/miseleste, sa fumezi, sa te scobesti in nas sau urechi. Exceptie o fac copii, calatorii si femeile nervoase si deci impure.
In contextul hei-rupului de piosenie, o mare parte din mancatorii sunt inchise in timpul zilei, se deschid de la 6.PM, la 4.30AM. McDonald’s-urile sunt unul dintre (nu neaparat putinele) refugii ale necredinciosilor, insa in timpul zilei isi acopera pudic ferestrele cu niste perdelutze rosii. Cu taote ca Indonezia nu este (oficial) o republica islamica, bratul intelept al legii asigura cadrul necesar ferelii de ispita asa ca barurile/cluburile se inchid la 23.00. Bera a disparut din multe magazine iar in supermarket-uri vitrinele frigiderelor cu alcool (bere) sunt tapate cu hartie, ascunzand lichidele pacatoase.
Cu toate astea, exista si exceptii. Una dintre locatiile servitoare de alcool, are obloanele pe jumatate coborate, si un semn mare cu TUTUP (Inchis). Asta inseamna ca trebuie sa te incovoiezi nitel, dar dupa ce intri inauntru, business as usual :)
Sunt in acelasi timp impresionat cum milioane de musulmani renunta la apa pt 14h/zi. Din cand in cand mai apar si accidente, lesinuri, dar sunt obisnuite si probabil rasplatibile in lumea de dupa.
__________
PS. Din cu totul si cu totul celalat punct de vedere:
NORM: The National Organization of Restoring Men is a non-profit support group for men who have concerns about being circumcised, are considering foreskin restoration, or are in the process of restoring their foreskins. Our aim is to help men regain a sense of self-directedness – physically as well as emotionally.
Jack meets Ronald.
Mc Donald’s e singura locatie non-stop din Yogyakarta (am testa si-n Jakarta), dupa 4AM devine locul preferat de chill-out adunand cei mai temerari party ppl.
Cu alte cuvinte, daca e sa facem o medie pe 24h, McDo beneficiaza de o dispersie sociala foarte echilibrata: ziua mamici rabdatoare si copchilashi zglobii si noaptea-dimineata clubberi mahmuri si tinere cu decolteu (profesioniste sau doar entuziaste).
Imi petrec cateva ore bune pe saptamana la McDo. Cum de ce? Postere colorate, copilashii veseli, staff prietenos si atmosfera vesela. Toate astea si free wifi. (Cosmin, multumesc pentru link-uri studiez mai tarziu.)
Scolerii sunt trimisi de la scoala cu tema sa se afle-n vorba cu turisti vorbitori de engleza. Fix aceleasi intrebari si nelipsita poza de final. Asa ca la fiecare sesiune de mcdo nu scap fara 1-2-3 ‘interviuri’, cred c-am crescut in mod artificial statisticile privitoare la numarul turistilor Romani in Yogyakarta. Fac si io ce pot. Din acelasi capitol, m-am nimerit la Ziua Europei sarbatorita la centrul cultural francez din yogja. Europenii care s-au nimerit acolo au fost rugati, intr-un sublim moment de constiinta comunitara sa zica “happy bday europe’s day” in limba natala. S-a zis in engleza, spaniola, franceza, germana, olandeza, slovaca, ceha si romana.
+ Tocmai am primit pe mail ceva sa-mi aduca aminte de tara, ca sa nu pierd contactul cu cele de pe-acasa.
++ Tocmai observ ca spellcheckerul din Firefox habar n-are de McDonald’s (stie de Coca-Cola ). Sunt insa suficienti care s-au indragostit irevocabil de sarmul unchiului Ronald.