Pe plaja, dupa ce s-au lamurit ca nu cumpar nici safari, nici masaj, nici plimbare cu barca, nici brelocuri de abanos, ‘fixerii’ locului m-au rugat sa-i invat niste romana,
Asa arata un pasager business class – din motive de overbooking – am capatat ultimul scaun din avion care se intampla-intamplare sa fie la business class. Insa spre ghinionul meu n-am prins loc la fereasta :P
A fost foarte placut, ar trebui sa-l sarbatorim in fiecare an.
Dintre copetrecareti, poate cel mai putin impresionat de scenarii catastrofale, un anume Stephen care era in timpul muncii fotograf de razboi, tocmai intr-o pauza din Siria. www.boitanophoto.com / www.fotosteve.com (blog).

Steve e rocker.
Cel mai greu din drumul spre Kenya e sa treci peste codul portocaliu din Bulgaria – pe unde autocarele Ozlem nu s-au incumetat sa treaca in ziua plecarii.
Cu ocazia asta am aflat si
Visand la Congo
Absolut independent de situatia, politica imi tocmai leg sireturile pentru o tura absolut superficiala prin Africa de Est – Kenya, Tanzania, Rwanda & Uganda – cu imensa parere de rau (for reasons), nu si in Congo, unde zilele astea nu e loc de demagogie.
Zic superficiala as in ieftin da repede – 30 de zile, conform limitarilor ofertei speciale Turkish Airlines.
O sa ma plimb pe linia Mombasa – Kigali (unde e party-ul de anul nou), tur-retur ocolind Lake Victoria. Pam pam.
Pe langa casa
La capitolul activitati in cartier, am pedalat nitel pana la Varna:
Auzii de Global Bike Trotting pe la inceput de iulie or so: niste cetateni din Germania au considerat ca ar fi amuzant sa trimita o bicicleta de bambus in jurul lumii, de una singura, sa vada daca se intoarce inapoi.
Era frumos afara si inca nu se inscrisese nimeni din Romania, asa ca din patriotism digital m-am inscris si eu ca potential purtator de stafeta.