Category: places
Am parasit Laos-ul printr-o vama mai obscura, checkpointul era o baraca, checkpoint-ul cambodgian la fel. Poti sa treci lejer pe langa ele, numai ca se bazeaza pe faptul ca ai nevoie de stampila de intrare / iesire. De fapt, dupa ce am trecut de bariera laotiana, am ajuns intr-un mic satuc, aparent fara patrie, Cambodgia lasandu-se cautata. Am dat de bariera, si o baraca cu 3 pereti, nimeni inauntru. La un moment dat cineva-l sesizeaza pe ofiterul de serviciu care apare de undeva, plictisit cu o servieta in care erau stampilele. Romania. S-a uitat lung si usor incruntat la mine, dar nu glumeam :)
Dupa bariera m-a interpelat un taximetrist binevoitor, oferindu-si serviciile pt 40$ – sa ma duca in proximul orasel. Mi-a zis ca drum de 70Km nu e nicio asezare. Nu l-am crezut dar au confirmat niste gura-casca pe-acolo, si oricum nu parea o zona prea tranzitata – nici urma de asfalt. Am mers vreo 1km pe jos dar m-am intors – intr-adevar nu era nicio casa. Mi-am adus aminte de asta-vara, cand am intrat pe jos in Bulgaria (#1, #2), dar si atunci dupa 2h am cedat, de data asta Doru nu mai era in zona sa ne recupereze.
Valium pt toti prietenii mei
Prea multa specializare strica. In Laos farmaciile n-au decat 3 pereti, gasesti si tigari (super strategie de market – de crestere ulterioara a cererii de medicamente), dulciuri sau orice altceva considera negustoru’ de cuviinta. Nu exista retete si primesti tot ce-ti doreste sufletul. Ma refer evident, la antidepresante, chestiile pe care le tot primim pe mail: Valium, Xanax, Prozac. Noi sa fim veseli.
Laos, destinatia anului 2008 – desemnata de New York Times. Vietnam and Cambodgia are so 2007. More on ddd
In acelasi timp, pe-aici lumea se mai impusca, in general departe de turisti. Unele autobuze sunt prevazute cu cate un cetatean protector, inarmat (pistol sau AK 47). Si o mare parte din suprafata e inca acoperita cu bombe neexplodate (o sa revin pe subiectul asta).
Ciclism de mare altitudine
Am ajuns in Si Phan Don, sudul extrem al Laos-ului unde Mekongul se imprastie nitel formand o droaie de insulite inainte de a intra in Cambodgia. Se ajunge doar cu barca, bungalow-urile sunt ieftine, viata e usoara, nu exista posta, politie, apa calda sau alte nimicuri. There isn’t much to do in Si Phan Don, but that’s the point.
Activitatile preponderente sunt atarnatul in hamac, pedalatul si frunzaritul.
Am reusit sa ma intalnesc cu Amandin si prietena lui, dupa ce ne-am alergat nitel prin Laos. Asta inseamna ca pentru o scurta perioada suntem 5 romani in Laos! Corespondasem o perioada (via Igu) dar nu stiam cum arata. Pana la urma ne-am intalnit in Sunset Bar unde era o petrecere, singurul loc cat de cat animat din zona.
Am stat la povesti in mijlocul multimii vesele. Happy menu, happy people :)
La un moment dat mi-am dat seama ca ar fi optim sa ma retrag cat sunt inca in stare, asa ca am parasit adunarea si am incalecat spre casa. Lumina timida a frontalei (un set de baterii epuizate de la GPS) decupa un cerc modest si difuz din intuneric – am mai vazut efectul asta in documentare nocturne cu animale. Am pedalat o perioada, probabil vreo 15 minute, pe de alta parte sunt destul de sigur ca estimarea timpului nu e tocmai una din functiile la care un creier dilatat exceleaza.
Cum scapi de sughituri
Cica trebuie sa bei in timp ce stai aplecat. Nu e usor, da cica functioneaza – am vazut pe cineva facand asta, la un foc de tabara. Tot aici am auzit si povestea unei tipe proaspat intoarsa de la un turneu de mima pe la cele 3-4 farmacii din sat, incercand sa cumpere prezervative de la niste farmacisti care nu stiau engleza :)
La 200km or so in sud e Amandin la care sper sa ajung poimaine.