Pe gratis si fara licenta, conform bunavointei brigadierilor nautici de pe Pulau Tinabo, angajati ai parcului national Taka Bonerate. Job-ul lor e sa se plimbe printre insule, sa nu-i lasa pe pescarii calici sa dea cu bombe-n fauna marina. Se scufunad aproape zilnic sa pipaie coralii, in rest se uita la DVD-uri. Beau zilnic apa de ploaie (fiarta in prealabil) si mananca peste prajit. Ajung acasa o data la 2 saptamani.
Cand am ajuns pe Tinabo tocmai urmau sa intre in apa sa inspecteze starea unor transplanturi de corali, si ne-au intrebat brusc daca nu cumva vrem sa ne scufundam cu ei. Am fost singurul care-am erectat doua degete.
Experienta mea prealabila in scufundari incepea si se termina acum 10 ani la un cap de dig in Constanta natala, cand am intrat o data in apa cu un tub de oxigen la vreo 3m timp de 5-10 minute. Lasand la o parte asta sunt un entuziast si prolific snorkeler adica ma simt confortabil in mediul umed.
Un curs PADI/NAUI tine 2-3 zile, dar banuiesc ca e ca si in parasutism, unde 80% din curs se refera la cazuri speciale, accidente (de fapt nimeni nu zice accident, termenul politically correct e ‘incident’). Baietii mi-au explicat in 3 minute rolul a 2 butoane – al de pui aer in vesta (care te ridica la suprafata) si al de scotzi aer din vesta (ca sa te dedici adancurilor). Fernando m-a tras ulterior de urechi, dar nu s-a intamplat nimic rau (o usoara durere de cap in prima zi – da poate a fost insolatie).
Am beneficiat de doua scufundari, in doua zile consecutive, 30. 50 minute la un maxim de -18m, am vazut corali, animalutze si pestisori multicolori, o pisica de mare mica si o broasca testoasa mare (cic-am fost foarte norocos)
Promit sa revin cu poze din adancuri, dar o sa mai dureze