Cica trebuie sa bei in timp ce stai aplecat. Nu e usor, da cica functioneaza – am vazut pe cineva facand asta, la un foc de tabara. Tot aici am auzit si povestea unei tipe proaspat intoarsa de la un turneu de mima pe la cele 3-4 farmacii din sat, incercand sa cumpere prezervative de la niste farmacisti care nu stiau engleza :)
La 200km or so in sud e Amandin la care sper sa ajung poimaine.
In Thakhek m-am anturat cu un grup voios, cu care am plecat spre pestera Tham Khong Lor.
O pestera imensa prin care trece raul care strabate muntele, pret de 7km. Rather cool.
Am innoptat intr-un homestay (adica in casa unor localnici) din satul adiacent pesterii.
Cina a constat in supa si 2 feluri de orez (steamed & sticky rice). La fel si micul dejun (fara supa). In pretul cazarii era inclusa si o ceremonie Baci. Ti se pune in mana un ou si niste orez, gazdele au inganat ceva, banuiesc ca au alungat spiritele antipatice si mi-au urat de bine, viata lunga, copii grasi in fine, ce s-o ura pe la ei.
M-am intersectat cu zumzumzumii Ioana si Cip.
Ii vazusem in .ro, acum 6 luni, cu o zi inainte de incalecare. Dupa care am pastrat legatura pe drum.
Ne-am gasit in Thakhek, pe margina raului (Mekong), undeva la granita intre Laos si Thailanda si am fost pentru 2 zile colocatari de pensiune (Thakhek Travel Lodge). Ne-am adunat de pe drumuri, gratulat si am schimbat povesti de pribegie. Eu ca eu, dar ei si-au adunat coburii de impresii, dupa 6 luni si 18.000km calare. Mi-au povestit despre desert, trecatori de 5000m, escorta militara, lilieci mari cat vulturii si Sergiu Nicolaescu. Aparent Comisarul Moldovan e o figura foarte populara printre telespectatorii iranieni.
A 2-a zi am inchiriat 2 scutere si ne-am plimbat prin zona. Onoarea a fost de partea mea :)
Ei au facut mai multe poze
E vorba despre cel mai fancy bar in care am fost vreodata. Tema country & western, fumul si aerul intunecos ar fi putut insa induce pe oricine in eroare. Asta si faptul ca in mijlocul barului, 3 tineri bine consumati ascultau death metal miscandu-si energic capul in ritmul sincopelor. Death metal intr-un bar country & western, in timp ce trupa rezidenta isi instala intrumentele. Probabil erau mic mafioti locali pentru ca nimeni nu parea sa aiba curajul sa-i interpeleze desi, excluzandu-i pe cei 3 nimeni nu lasa impresia ca apreciaza soundtrack-ul.
Oricum, nu despre ei e vorba, vroiam de fapt sa va povestesc despre buda. Ei bine, pisoarele erau pline de gheata. Nu inteleg care e utilitatea ghetii in pisoar. Nici nu conteaza asa de tare, aspectul mi s-a parut de o extravaganta incantatoare.
Zilele astea m-am jucat prin Vientiane, capitala Laos-ului si cel mai mare oras – are 200.000 de locuitori. O sa revin cu poze & povesti. Pentru moment, pentru local flavour, colectia cu fata de la pagina 5 din ziarul oficial, Vientiane Times.
Pan-atunci, maine plec in sud, spre Thakek, unde ma intalnesc cu zumzumzumii :)
______
Later edit: Ne-am vazut, pupat, zambit si povestit. Pana pun eu povesti & poze, iota-le pe-ale lor.
Cel putin odata pe saptamana ma regasesc la masa cu o grupare suficient de eterogena, ca o reclama la UNITED COLORS OF BENNETON. De departe cei mai plimbareti (raportat la populatia totala a tarii de origine) sunt olandezii – isi permit, ei prosperau gospodareste pe cand noi ne bateam cu turcii nu? In rest destui englezi, nemti, israelieni*, japonezi.
Est-europeni mai deloc. So far m-am intalnit cu 2 croati, 2 sloveni si un grup de ucrainiei. Nici noi nici vecinii nu suntem obisnuiti sa plecam la plimbare asa de departe – bine-nteles cu cateva exceptii notabile :P