Marius Blajut & Mircea Struteanu au luat si ei calea rasaritului. Cu tot cu blogul de rigoare: lumealarga.ro/blog. Momentan au fost prin Rusia, Mongolia, China. Vag cam de compas -> Australia.
______
PS. Candva inainte de plecare Marius m-a ajutat de la distana cu set-up-ul expozitiei din UGM
Cine? Io?? Bah io’am mancat crocodili1 baaaah!
[cred totusi ca e de la dreapta la stanga]
Daca va intrebati ce gust are sangele de cobra, sangele de cobra are gust de sange si Red Bull – c-asa considera ei sa-l amestece inainte de al servi doritorilor. [foto: Raluca Venescu]
1bodycount: caine, crocodil, cobra, greiere, porumbel, peste spada, cam atat – nu pentru ca n-am avut sansa, din potriva doar ca sunt moderat / necutezator culinar.
Alte stiri despre timida miscare a romanilor care nu numai ca se plimba prin tari exotice dar au si blog:
Mai vechi conostinte
Sa nu-i crezi pe indonezieni, nici macar pe bancheri.
Sa nu ma intelegeti gresit, imi foarte place in Indonezia si am deja o gramada de amici locali. Au o atitudine sanatoas-lenesa, zambitor-rabdatoare, feritoare de batai de cap. Aici timpul e elastic, daca cineva iti da o intalnire la X:00 e considerat perfect acceptabil sa ajunga la X:30, fara suparare si motive de remuscari. Cu rare exceptii, trenurile (Jakarta – Yogyakarta – 8h) intarzie din oficiu 1-1.5h.
There are usually no set procedures or clear rules of engagment and the concept of time in the manner familiar to the wester mind is not familiar to the Indonesia society and the wonderful phrase “Jam Karet” delivered with a smile, translated as “rubber time” will explain why the parts you are waiting for or the taxi you have ordered are late or does not arrive all. #
Pur si simplu precizia nu e una din virtutile nationale a indonezienilor1 – si tind sa cred ca se extinde si la alte neamuri vecine.
