Situatia din tara friza disconfortul, context in care multumesc contribuabilor malaezieni pentru ca m-au redat sandalelor*.
Sunt ce-a avut mai bun patria sa ofere la Pertandingan Pidato Antarabangsa Bahasa Melayu Piala Perdana Menteri 2012 (International Public Speaking Competition Malay Prime Minister’s Cup) asa ca nu-mi ramane decat sa ma laud :)
In Africa de Sud, competitiile cicliste sunt la fel ca-n Romania. Adica numa cu oameni albi.
Un dans din buric da mult mai timid si fara miscari ample din buric. Probabil asta se dansa pe la petrecerile batacilor, oameni de lume si degraba mancatori de aproape – dupa care trageau un Meniaito ca mai sus.
Cred ca v-am mai psus ca prin partea asta a planiglobului oamenii sunt mai intelegatori si toleranti la capitolul standarde de securitate, ma rog, la mai multe capitole. Pe langa asta n-au inima sa lase pe nimeni pe drumuri, context in care mijloacele de transport sunt folosite la densitate maxima (si peste maxima).
Nu e nici pe departe prima data cand se-ntampla, da pana acum n-am filmat. Sus e foarte placut si vitejos insa de fiecare data cand nu mai apuc loc decat la bagaje, nu pot sa nu ma gandesc decat la ce traiectorie balistica as avea la o frana mai brusca sau o ciocnire minora.
In timp ce pe mine ma bantuie ganduri de-astea si ma tin cu hotarare de ce-apuc, ma intersectez de fiecare data cu pasageri obisnuiti si relaxati care dorm, cauta in bagaje, mai ca nu-si fac unghiile la 80km/h, pe portbagaj.
Previously: Public transport in Laos, loaded, paxontop
Pentru a ajunge la cascada, cel mai greu mi-a fost sa-i retin/pot repeta numele, toata lumea cu mine, SiPiSoPiSo! Si chiar si pentru asta (pentru nume) e un motiv suficient pentru a ajunge la fata locului.
Țâșnește dintr-un izvor subteran, e zice-se cea mai inalta cascada din Indonezia, 120m, ceea ce e nu e neaparat impresionant, impresionant insa e pleoshc-ul constant de la baza, unde pufaie ca o uzina de cuzineti (de parca n-ar fi doar apa) si stropeste de ploua.
Fum si pucioasa, in cantitati nespectaculoase.