Am ajuns in Si Phan Don, sudul extrem al Laos-ului unde Mekongul se imprastie nitel formand o droaie de insulite inainte de a intra in Cambodgia. Se ajunge doar cu barca, bungalow-urile sunt ieftine, viata e usoara, nu exista posta, politie, apa calda sau alte nimicuri. There isn’t much to do in Si Phan Don, but that’s the point.
Activitatile preponderente sunt atarnatul in hamac, pedalatul si frunzaritul.
Am reusit sa ma intalnesc cu Amandin si prietena lui, dupa ce ne-am alergat nitel prin Laos. Asta inseamna ca pentru o scurta perioada suntem 5 romani in Laos! Corespondasem o perioada (via Igu) dar nu stiam cum arata. Pana la urma ne-am intalnit in Sunset Bar unde era o petrecere, singurul loc cat de cat animat din zona.
Am stat la povesti in mijlocul multimii vesele. Happy menu, happy people :)
La un moment dat mi-am dat seama ca ar fi optim sa ma retrag cat sunt inca in stare, asa ca am parasit adunarea si am incalecat spre casa. Lumina timida a frontalei (un set de baterii epuizate de la GPS) decupa un cerc modest si difuz din intuneric – am mai vazut efectul asta in documentare nocturne cu animale. Am pedalat o perioada, probabil vreo 15 minute, pe de alta parte sunt destul de sigur ca estimarea timpului nu e tocmai una din functiile la care un creier dilatat exceleaza.
