Probabil intru incalzie, in timp ce imi cumparam bilete pentru Republica Socialista Vietnam, spre Republica Populara China, pagina JetStar mi-a produs o tresarire.
Republica Socialista Romania inca mai traieste atat in sufletul unora, cat si-n anumite form-uri de rezervare.
Era cu 2 zile inainte de 1 aprilie, dar nu era o gluma. (de unde mi-a venit si ideea asta)
Quick update, pentru ca posturile sunt cu aprox o luna in urma (sunt mult mai harnic pe twitter & 4sq). Totusi, contrar zvonurilor inca nu m-am ratacit. Intre timp m-am invartit pe langa Medan, Lake Toba, Gunung Leuser, Banda Aceh, Pulau Weh, ma rog, o serie de toponime.
Si de maine incerc sa tzopai de pe insula pe insula tangent llitoralului apusean al Sumatrei. Zic ca ‘incerc’ pentru ca nu mi-e clar inca cum se face, de fapt daca exista conexiuni (pe-aici a trecut de 2 ori tsunami-ul), sau daca voi gasi mateloti / pescari prietenosi pe drum.
Pe-acasa, cum e vremea?
[bonus]
Ce-am invatat in avion:
Despre eticheta diplomatica de budoar, si cel mai important export al Koreei de Nord – nisipul.
Si doamnele se pricep la bere.
Baronul Bruckental a fost un om rau
Istanbulul, probabil cea mai bun punct intermediar de aclimatizare pentru Asia. Trafic bulucit, bucatarie orientala, mustati, claxoane, culoare, haos voios, adica balamuc.
Istanbul, 2 ani mai tarziu.
Drumul spre Rasarit incepe intr-un autobuz plin cu domni si doamne bilingvi, cu drum de treaba spre Istanbul, asigurand o legatura micro-economica intre Turcia si Romania. Pe drum, Angelina Jolie (aka agent Salt) a reusit sa restaureze potentialul pacii mondiale, omorandu-l pe presedintele Rusiei. Deci toate bune.
The Long Way Back Home from pax
Stop frame animation de pe drumul de-ntoarcere:
Hong Kong – Macao – KL – Londra – Budapesta – RO
audio by IOIO (Inter Oriental Invasion Orkestar) – Funky gamelan made in Yogyakarta