Categories
Kalimantan

KFCsux

Am aproape tinut post in ultimele 3 zile, Kalimantanul pare sa fie mult mai musulman orthodox decat Yogyakarta, n-am vazut pe nimeni mancand in timpul zilei. Bazarurile sunt pline de prajituri, fructe, pui si peste la gratar insa lumea pare absolut indiferenta. Din respect incerc sa nu mananc nici eu pe strada insa sete mi se face. Am cerut un suc intr-un Cafe Internet cu cubicles (n-as fi impietat pe nimeni, zic eu) dar am fost refuzat – desi n-arat nici pe departe a dreptcredincios.

Si mai rau de-atat, am gasit un KFC – colonelul mi-a zambit de sus, de la distanta, i-am zambit si eu (la propriu) si m-am grabit pasii spre patria puilor prajiti. Cu toate astea, la fata locului nu m-au lasat sa stau sa mananc la masa – tot pe motive de post. Mi s-a naruit toata increderea in armata si-n valorile si simbolurile capitalismului american. Daca si KFC te lasa la greu…

Umbla vorba ca exist o amenda de 50.000Rp (~5$) pentru localnicii prinsi mancand in timpul zilei. E greu de crezut totusi, pentru ca Indonezia nu e un stat islamic.

Categories
Kalimantan

Banjarmasin, South Kalimantan

Vacanta de Ramadan (deci nemeritata) in Kalimantan (Borneo) de unde provin toti ceilalti locatari ai Asramului unde mi-am petrecut cateva luni bune de viata in Indonezia.

Kalimantan e faimos pentru jungle dese si nebatute pline de orangutani si locuite de bastinasi Dayak inca neimpietatzi de civilizatie. Insa pana acum am fost in urban, gazduit pe rand de familiile prietenilor din Asrama [family hopping] in Banjar Baru, Martapura si Banjarmasin.

In 2 zile o sa fiu anturat de Raluca (.ro), Filomena (.it), Dora & Attila (.hu)

Categories
foto Yogyakarta

Crab attack!

crab attack
crab pantai krakal
crab attack, krakal beach

Categories
quickies Yogyakarta

O, telemeaua mea. Oda branzei.

O bucata de telemea de 3 kg a traversat 10.000km (aproape fix un sfert de glob). Trebuie sa va zic, mi-era dor de branza, nu m-as fi asteptat dar, mi-a lipsit. Prin partea asta a Asiei oamenii (cate-odata nici nu-mi vine sa le zic asa) lipsiti de suflet, nu apreciaza branza. Nu apreciaza branza!

Cel mai probabil n-o sa intelegeti, dar a fost poate cea mai implinitoare experienta culinara de care-mi aduc aminte. Distanta potenteaza sentimentele. Mi s-a urcat pe toate papilele, mai ca nu mi-a mai venit sa ma spal pe dinti dupa. Papilorgasmatic.

In acelasi timp s-a dublat numarul romanilor din Yogyakarta, brusc, odata cu venirea inca unui Darmasiswa, Raluca, emisara telemelei.

Categories
Nusa Tenggara

La pescuit balene

In drum spre Lamalera, insula Lembata unde satenii sunt de felul lor pescari si vaneaza balene asa cum i-au invatat mosii mosilor lor, adica cu mainile goale – aproape. Stau toata ziua pe plaja si cand vad balena, hop, calare in barci cu harpoanele in mana, se-apropie de bestie si se arunca-n apa, ca Rahan.

Stau ei mult pe plaja ca prind numa 15-20 de balene pe an, asa ca nici macar PETA / WWF nu-i deranjeaza, nu au sanse mari sa deranjeze prea tare septelul global de balene (~1mil)

Context in care nu m-astept sa apuc sa vad balene da ma duc ca-mi place sa stau pe plaja cu ochind la oceanu’

photo: vanhulsenbeek.com

Categories
Indonezia

Of stelele mele. Post summit.

Dupa 3 zile de zburdeala in praf vulcanic (praf + transpiratie = priceless), mi-as fi dorit co camera de guesthouse/hotel ceva mai civilizata, as fi fost dispus chiar sa-mi calc peste zgarcenia de backpacker. Dupa Rinjani mi-am luat ramas bun de la coechipieri (asteptati de un van care-i readucea la punctul de plecare) si am plecat de unul singur spre est. Ocazie cu care am observat ca drumurile de prin partea asta a Lombok-ului nu sunt prea des deranjate de trafic.

Am ajuns intr-un final la terminalul de feribot pentru urmatoarea insula (Sumbawa) si si mai tarziu, pe intuneric in Poto Tano, un port intunecat, fara cazare. Un nene milostiv m-a tolerat intr-un SUV prafuit si m-am dus unde s-a dus si el in urmatorul orasel: Taliwang. Cele cateva hoteluri guesthouse-uri din Taliwang erau pline, mai putin unul.

In mod normal in Indonezia nu sunt dusuri ci mandi niste butoaie umplute cu apa din care te servesti botezandu-ti trupul cu o cantzarola. De data asta insa speram un dush, poate cu apa calda, si cearceafuri curate. Ei bine, Allah n-a parut sa-mi aprecieze deloc ascensiunea de 3 zile care m-a adus 3Km mai aproape de el si mi-a scos in fata singurul hotel cu locuri libere din orasel, si cel mai mizer hotel din cate mi-au fost pana in prezent scoase in cale (si cred ca am adunat in timp suficiente referinte).