Fiecare a 2-a sau a 3-a casa din Bali arata ca un mic templu – statui, porti masive din piatra, dens sculptate, zwastici peste zwastici – mi s-a intamplat sa intru sa vizitez un templu, si sa fiu intampinat de oameni mirati intrebandu-ma ce familie caut in curtea respectiva.
Peste toate astea troneaza Besakih, cel mai mare si important templu, deasupra insulei la baza vulcanului (Gunung Agung).
Mai multe poze (Flickr)
La 10 luni dupa – Rice fields shots.
Majoritatea vizitatorilor nu se obosesc sa inchirieze o motoreta sa se dea printre temple si campii asa ca stau in Kuta si se plang ca e prea turistic si aglomerat.
People you can trust
Postere electorale in Bali. In Indonezia campania electorala incepe cu multe luni inainte de alegeri. Posterele astea sunt de anul trecut, pentru alegerile din aprilie 2009.
Sau la multi ani cum se zice pe-aici.
N-am mai scris de mult pentru ca sunt lenes si nu ma plictisesc prea tare (cum de fapt ar merita oamenii lenesi)
Anul Nou in Bali, alaturi de niste amici si o gloata vesela de CouchSurferi. 3 zile in Kuta, zona de backpackeri, petreceri (si foste atentate teroriste). Dupa care am inchiriat o motoreta si am sarit pe urmatoarea insula din vest, Lombok cu destinatia Gili Trawangan o insulitza de petrecareti. Suficient de mica incat sa fie inconjurabila intr-o ora de mers la pas si fara sa beneficieze de post de politie – de unde afluenta de petrecareti, buruieni si ciuperci. Lume multa de anul nou, insula mica, preturi de aproape 10 ori mai mari decat in sezon normal. Ceea ce a rezultat la o noaptea de revelion romantica pe plaja (bagaje lasate la Attila & Simon– kudos) si o a doua intr-un resort de lux – prin bunavointa unui prieten a unei prieten care ne-a tolerat cu generozitate lasandu-ne sa dormim in divanul din gradina.
Dupa care Kuta Lombok, dupa care inapoi in Kuta – Bali, dupa care o plimbare de 3 zile cu motocicleta prin orezarii si temple balineze. Cu Tiara, Fivi, Mariza (CS Jakarta crew) si Rene un neamtz campion autostopist de yacht-uri – in drum spre casa (parasita acum 4 ani).
Opriri notabile: Ubud, un satuc artistic – plin de galerii, temple si artist’s retreats (zilele astea, Sagmeister) – Bersakih, Mother temple of Bali. Acum o pauza de o noapte inapoi in Kuta unde a trebuit sa expediem grupul Jk si continuam plimbarea spre nord.
Daca va consoleaza cu ceva, ploua destul de des.
Bali, Gunung Agung (3142m)
Am adormit inainte de decolare, m-am trezit deasupra norilor des strapunsi din cand in cand de vulcani deasupra Javei de est. In poza, Gunung Agung, Bali (3142m)
Si cu asta termin cu Bali, ca sa nu va mai chinui. Dupa ce am vazut ca sportul la suprafata apei necesita ceva dibacie, vazand ca n-am reusit sa fiu la inaltime (pe placa), am bagat capul la fund de rusine, amintindu-mi ca Sub apa, nu-i asa, totu devine usor :)
In plus, snorkelingu’ nu mi-e tocmai strain, cu toate astea aproape inexplicabil, pana acum nu ma bucurasem de peisajul submarin de la tropice.
Tulamben e un satuc care se ocupa cu lansarea oamenilor la apa, bazandu-si succesul pe o colaborare Japoneza-Americana. Americanii au construit un cargobot, japonezii l-au scufundat. Spre bucuria actuala a coralilor si scafandrilor. The years under the sea have transformed it one of Indonesia’s most beautiful artificial reefs.
La 50m de tarm, zace asadar USAT Liberty Glo. Sub apa, ca la teleenciclopedia: carcasa navei, corali, pesti colorati si misunatori. Pe la 9 au inceput sa apara grupuri de scafandrii, umpland zona cu bule de oxigen. Ii priveam de sus cum se invart in jurul epavei si fac poze. Era sa ma lovesc de unul candam dat coltul dupa o camera a epavei.
Pericolul scufundarii intr-un peisaj extrem de interesant (experientele mele anterioare limitandu-se la Marea Neagra), e ca vrei sa vezi cat mai mult, de 2 ori in timpul urcarii catre suprafata, de la -10m(cred) mi-am dat seama ca nu prea am oxigent suficient ceea ce transforma revenirea la aer, destul de tricky.
La un moment dat am dat peste de un banc de pesti destul marisori, (50cm) care se invarteau in cerc cu sutele. Am inotat spre ei, s-au dat incet la oparte, acceptandu-ma in mijlocul lor: un ciclon domol gri-turcoaz. Am incercat de cateva ori sa-i ating dar fara succes, se dadeau la o parte fara sa se sperie, sau sa se grabeasca.