Un satuc paradisiac la o ora de mers cu barca in susul raului, inconjurat de munti stancosi acoperiti partial de jungla. Curent electric doar 3 ore pe zi, intre 6 si 9 cand satucul toarce infundat datorita generatoarelor de curent. Se cheama Muang Ngoi
Porcusori peste tot. Probabil domesticiti nitel mai tarziu, au un profil ceva mai apropiat de verisorii lor salbatici.
Anul nou in unul din satucele populate de tribul Akha. Casele sunt pe barne, nu au canalizare si apa dar au curent electric si televizor. Fiind o zi de sarbatoare, fetele se spalau (imbracate) intr-un tarc din mijlocul satului.
Lumea se invita reciproc la masa. Un nene m-a tras cam energic de mana la el in casa, la intuneric unde mai erau niste localnici si ceilalti 2 turisti care mai erau in sat. Pe masa erau cateva boluri de mancare cu aspect nu foarte igienic. Sticky rice, carne cruda, alte 2 tipuri de carne nici ea nu foarte gatita. Si mult Lao Lao – care macar are darul sa mai omoare din bacterii. Am iesit la lumina peste o ora, usor clatinandu-ne.
Pe la 4 a venit camionul cu sonorizarea, lumea s-a adunat in cerc si a inceput, timid dansul. Perechile sunt formate de la inceput, fetele asteapta aliniate cate un baiat, dupa care incep sa danseze in cerc, un fel de trenuletul traditional.
Satuc chinezesc. Dimineata, niste boxe destul de puternice preiau un post de radio pe ulitele principale, ajutand lumea sa se trezeasca, gata de munca, prin muzica si sfaturi practice, radiodifuzate.
Viteza medie a autobuzelor de-aici nu pare sa sara peste 40km/h in conditii de zgaltaituri gen corabie pe furtuna. Penultima data am fost 19 oameni intr-un camion de 10 locuri, inghesuiala maxima. Asa am crezut pana azi dimineata cand am reusit sa incapem 27. Oamenii astia pur si simplu n-au inima sa refuze pe cineva :)
