Cum am devenit Baptist

Mă plângeam că HK-ul e scump, cel puțin scump pentru standardele mele de indonezian cu buget diluat, până și The Mansion mi se părea sub-rezonabile. Domnul este generos si atot-informat, si acum 2 zile, in mijlocul nopții și veseliei de pe Lan Kwai Fong un suedez stabilit într-un sat din Filipine (unde e crescător de găște/rațe? alături de prietena locului) mi-a dezvăluit existența unei misiuni baptiste filipineze care oferă cazare la numai 5$.

Am fost preluat de la o gura de metrou de parintele Michael, un filipinez micuț în pantaloni scurți care s-a scuzat că n-are frunză (leaf). Vroia de fapt sa zică că locația n-are lift. Niste poze pe pereti, o tabla cu un citat din Carte și-un colț cu orgă, singurele detalii care-ar diferenția ‘misiunea’ față de un apartament familial obișnuit. Pe lângă asta, 4 cămăruțe (n-am folosit degeaba diminutivul) în care sunt primiți din când în când oaspeții. În afară de mine in zonă mai erau 4 dudui + fiul și consoarta pastorului, bucuroși de oaspeți. După cum mi s-a explicat imediati, oaspeții sunt în general fete-n casă proaspăt sosite din filipineze în căutare de muncă sau proaspăt date-afară, care altfel nu și-ar permite un loc de cazare. Mai rar, backpackeri mioritici.

Singurele reguli, având în vedere că mă aflam într-o casă a D-lui erau să nu aduc alcool în incintă și să mă-ntorc zilnic înainte de 00:00, ceea ce-am și făcut, evident la limită. Ca sa fiu amabil, în conversațiile introductive le-am zis că-s creștin, dar rar-practicant, răspuns care-a părut să-mi mulțumească amfitrionii.

În ultima seară însă, din nebagare de seamă am ajuns acasă pe la 10, și-am fost invitat frumos-prietenos să particip la cină, urmată de-o sesiune de rugăciuni și ‘sharing’. Am avut onoarea să fiu desemnat glăsuitor al pasajelor din Biblie. Am început cu John 3:16 după care le-am pierdut șirul. Câte-un paragraf, câte-o explicație/discuție politicos-evazivă, toate astea în ritm blând de ghitară.

La un moment dat, părintele Michael, a facut o pauză, s-a uitat în ochii mei, a clipit ușor si m-a întrebat, frate Alex, o să-ți pun o întrebare foarte personală, ești gata să-l primești pe Dl JC în inima ta? Din respect pentru audiență (niște oameni altfel prietenoși și cumsecade) n-am vrut să-i mint așa ca am eschivat iar, politicos-zâmbitor, le-am zis că da, simpatizez ideea, dar înca nu simt o relație personală cu divinul, poate mai târziu însă, încă nu mi-a venit timpul dar categoric inima mi-e deschisă.
Au zis că-mi respectă sinceritatea și punctul de vedere și-am continuat să navigăm printre versete.

Totuși, 5 citate și 20 de minute mai târziu, părintele Michael m-a întrebat din nou dacă vreau să-mi deschid inima pentru Dl Isus. Politicos și recunoscător, și în general o fire deschisă așa că am zis da, de ce nu, inima mi-e deschisă. Aplauze! Grupul a început să aplaude și zâmbească energic și să mă felicite, moment în care am început să suspectez că am devenit brusc baptist. Mi-au zis că am reînviat, să țin minte ziua, azi e a doua zi de naștere, spirituală, 11 iunie (o scriu aici ca nu cumva să uit)

N-am obiectat, ar fi fost nepoliticos, așa că le-am mulțumit pentru munca de intermediari și-am rămas prieteni. Doar cum era să le zic ca de fapt sunt dudeist convins? :)

________
PS. Părintele Michael a avut amabilitatea să mă lase să-i folosesc calculatorul pentru cateva minute, să-mi verific mailul. Un browsing history de povestit :) (N-am vrut să trag cu ochiul dar autocomplete-ul din address bar mi-a atras atenția.)