Category: Cambodgia

Am fost pe plaje ca-n poze, acum am ajuns si la temple ca-n filme. De exemplu filme cu fosti tamplari (nu ma refer Isus, ci la Harrison Ford).

Angkor Wat “quite simply, one of the most splendid attractions in all of Southeast Asia” – so they say. In sustinerea afirmatiei, taxa de intrare e de 40$ (permis de 3 zile), cea mai substantiala achizitie de cand am plecat la plimbare. Da n-as fi putut sa-mi privesc, peste ani nepotii in fata, sa le zic c-am fost in Cambodgia da n-am vizitat locurile unde au filmat Tomb Rider. Nu?

Dimineata a inceput, nu tocmai pe gustul meu la 5 – sunt deja suficient de departe asa ca proverbul nu mai are cum sa ma motiveze :) Dar m-am anturat cu 2 surori irlandeze care tineau neaparat sa vada ele cu ochii lor starpirea intunericului, cum ia el, soarele, altitudine deasupra Angkorului. Romantic si necesar?

Anyway, Santa a vrut probabil sa ne sugereze ca n-am fost cuminti, la fata locului, am asistat, alaturi de o multime de alti turisti (impresionant cata lume e dispusa sa se trezeasca la 5) la o ceata matinala care a difuzat totul cu cruda nepasare. Si ca sa fie mai clar, a inceput (si continuat) sa ploua. Ca sa intelegeti contextul, e ianuarie, suntem in mijlocul sezonului uscat in care nu ploua niciodata.

Pe langa asta, inspectand de-aproape obiectivele culturale, am constatat starea deplorabila a inventarului. Nu putine statui n-aveau ba cate-un nas, o ureche, ba cate-un cap, starile aveau treptele tocite. Bataie de joc. Tocmai platisem 40$! O gramada de bani pentru niste bolovani.

Anyway, lasand la o parte gluma si intro-ul suboptim, templele sunt intr-adevar impresionante, din cateva puncte de vedere. Nu stiu de unde sa-ncep. E multa piatra la mijloc. Sunt multe, masive dar minutios ornate. Sa fi fost dragoste, frica pentru zei sau forta de munca foarte ieftina, nu stiu.Pur si simplu nu stiau sa recicleze. Sigur au fost si exceptii, dar fiecare rege, in loc sa se bucure in liniste de mostenirea predecesorilor simtea nevoia sa ctitoreasca 1-3 temple proaspete. O sa ziceti ca si Stefan, dar vorbim despre un cu tot alt ordin de marime. E nobil sa-ti pui munca in slujba zeilor, si-a turistilor de peste secole. Toata stima pentru transpiratia truditorilor.In mod convenabil, majoritatea templelor sunt pe o raza de 10km. Angkor Wat e cel mai intins si imprumuta numele intregului complex de temple.

Amuzant, dar, in ciuda numarului si dimensiunii, prea multe lucruri nu se stiu despre ele. Ziceam de kmeri ca nu prea stiau sa recicleze in schimb majoritatea letopiseturilor vremii au fost savarsite pe hartie de palmier? Biodegradabila. Si cumva nimeni nu s-a obosit sa copieze textele de-a lungul vremii. De-aia, cartile (nu putine) care trateaza subiectul sunt pline de poze. Si presupuneri.Templele nu erau, cum ne-ar lasa bun simtul sa presupunem un loc de adunare al credinciosilor, sau locul menit slujbelor si rugaciunilor preotilor. Templele era palate construite pentru zei, in camara centrala era locul rezervat zeului principal (care dadea hramu’?) alte sali fiind rezervate altor zei.Zeii fiind reprezentati de cate-o statuie, nu era nevoie de camere prea mari (sa zicem 4x4m) – asta nestirbind nicidecum incomensurabil-hiperbolica lor maretie. In plus, arhitectura alegorica nu se-mpiedica in considerente de ergonomie umana, ceea ce -a dus la niste constructii de o fascinanta complexitate (si complicatie).

Multe dintre ele au fost parasite la un moment dat, fiind strasnic napadite de jungla. Incerc sa-mi imaginez cu cat s-a dilatat pupilele primilor europeni, care pe la mijlocul lui 19′ au vazut statuile rasarite-n mijlocul vegetatiei. Indiana Jones like.Chiar si pentru vizitatorul zilelor noastre (sa luam exemplul meu) e impresionant sa descopere pentru prima data labirintul de piatra, in mijlocul junglei. Pasarile si cate-odata chiar maimutele sunt la datorie sa potenteze impresia artistica.

La iesirea din templu te ataca vanzatorii de suveniruri, pentru o brusca revenire in contemporan. Femei, copii, da insistenti. Tricouri, esarfe, vederi, ghiduri, apa, ananas. De care te cam saturi pe la al 4-lea templu.
Zici ca nu vrei, ca ai, atunci te provoaca la un concurs de cultura generala. Te bati in capitalele lumii, si daca nu stii, pierzi si trebuie sa le cumperi marfa. Asta inseamna marketing cultural? :)Ei bine, i-am ingenuncheat de nu le-a venit sa creada. Nu c-as fi prea competent in domeniu, departe de mine, Mihai e maestrul toponimelor dar aveam din greseala un atlas in rucsac. Capitala Madagascarului e Antananarivo. Yipee Kiyay mofos!

________________
Related:
De sus: Angkor Wat @Google sightseeing, @Google Maps
Alti romani prin zona: Cip si Ioana, Mihai Cristea