Categories
Category: Sumatra
Tangakhan, o mână de bungalow-uri la marginea junglei.
Tubing, maimuțe, un izvor termal de 2 locuri, ascuns în stâncă. Și o rezervație de elefanți unde cei care se trezesc suficient de devreme pot să pună umărul, contra cost, la toaleta elefanților. Eu unul, m-am complăcut în somn și lene.
Categories
Bine v-am regasit
Indonezia, doi ani mai târziu, aproape că m-am simțit ca acasă. Detalii bine-re-cunoscute, aceiași domni de pe bancnote, claxoane, becak-uri, taximetriști insistenți, tonete cu ceai și tăieței instant.
Cum sărbătorile importante tradiția cere să le petreci cât mai adânc în sânul familiei, am aproximat și eu cum am putut în context. Penultimul crăciun asiatic îl petrecusem într-o enclavă efemeră de români în Muang Ngoi, nordul Laos-ului cu prietena unei prietene (venită din Bangkok) și prietena unei prietene unei prietene (venită din China).
În 2010, cei mai apropiați români i-am găsit pe twitter :), adică pe Ionuț Bizău (pe care nu-l văzusem încă niciodată la față) + un prieten de-al dumnealui, Marius Balo, cetățean român fără prezență online, ambii truditori de ceva vreme în Beijing.
Așa cum zmeul își trimite buzduganul la înaintare, eu am ajuns în Medan cu 2 zile înainte, ca un pionier, să ma împrietenesc cu localnicii, să-i trag de limbă, să dobândesc ceva cunoștiință de cauză și să plănuiesc traiectoria următoarei săptămâni.
Categories
Durian for XMS
Medanul e un oraș la celălalt capăt semantic al șarmantului. E mare, murdar, prăfuit, pripit, bulucit, dar măcar nu ninge.
Aici mi-am petrecut noaptea sfântă de Crăciun. În compania unor studenți polonezi. Tocmai trecusem printr-un duty-free, așa că ne-am împrietenit repede :)
Categories
Selamat Datang
“For your safety: please do not speak to the bus captain whilst the bus is in motion”
Azi, Ipoh – Penang – Medan.
Am vrut inițial să trec gârla dintre Indonezia și Malaezia cu ferry-ul, deși face câteva ore bune în plus față de avion, la aceeași ordine de mărime de preț, și stewardezele sunt în general mai plăcute privirii decât băieții ăia care ridică parâma de pe cheu. Dar nu mă grăbesc (în general) prea tare (ca dovadă, că scriu cu diacritice), e mai romantic și ar fi fost un bun warm-up de trecere în revista a lexicului indonezian. Și ca bonus, aș fi sărit peste o oră de aer condiționat la maxim.
Am găsit chiar și orarele de funcționare, în Lonely Planet si prin diverse colțuri ale internetului, însă duduia de la agenția de rezervări m-a anunțat că tehnologia a îngenuncheat tradiția & romantismul, de-acum toată lumea zboară.
Așa că la 8:00 am decolat din Penang, la 7:55 eram în Medan.