Leaving Medan
Asteptand sa treaca ploaia sub acoperire wifi.
Dupa cateva zile de prea-zgomot si prea-praf, asta cand nu prea-ploaie. De-abia astept sa schimb plansa: Gunung Leuser National Park.
Hello monkeys!
Medanul e un oraș la celălalt capăt semantic al șarmantului. E mare, murdar, prăfuit, pripit, bulucit, dar măcar nu ninge.
Aici mi-am petrecut noaptea sfântă de Crăciun. În compania unor studenți polonezi. Tocmai trecusem printr-un duty-free, așa că ne-am împrietenit repede :)
“For your safety: please do not speak to the bus captain whilst the bus is in motion”
Azi, Ipoh – Penang – Medan.
Am vrut inițial să trec gârla dintre Indonezia și Malaezia cu ferry-ul, deși face câteva ore bune în plus față de avion, la aceeași ordine de mărime de preț, și stewardezele sunt în general mai plăcute privirii decât băieții ăia care ridică parâma de pe cheu. Dar nu mă grăbesc (în general) prea tare (ca dovadă, că scriu cu diacritice), e mai romantic și ar fi fost un bun warm-up de trecere în revista a lexicului indonezian. Și ca bonus, aș fi sărit peste o oră de aer condiționat la maxim.
Am găsit chiar și orarele de funcționare, în Lonely Planet si prin diverse colțuri ale internetului, însă duduia de la agenția de rezervări m-a anunțat că tehnologia a îngenuncheat tradiția & romantismul, de-acum toată lumea zboară.
Așa că la 8:00 am decolat din Penang, la 7:55 eram în Medan.