Ce cauta Cosmina Pasarin intr-o poza de la bienala de fotografie din Luang Prabang? Sau mi se pare? Oare asa se manifesta dorul de patrie? Zoom in after the jump ->
Category: foto
portret de familie
Plimbarea prin jungla n-a durat mai mult de 2 ore asa ca ne mai ramasese elan expeditionar. Asa ca ne-am hotarat sa cercetam mai departe raul. Ne-am facut provizii: 1 punga de sticky rice, 3 beri, 6 oua fierte, banane si, evident, 1 sticla de Lao Lao.
La vasle! Amintirile umede de la inceputurile ddd. Good old sweet ODM memories.
Ne-am saturat de vaslit contra-curentului, am acostat pe o plaja si am purces la adunat lemne.
Tzipete de maimute pe luna plina. De fapt am asistat la primu rasarit de luna, oi mai fi vazut si altele dar asta-i prima data cand realizez. Fiind intr-un defileu, luna a aparut treptat dupa o stanca aprinzand destul de brusc tot peisajul.
Anul nou in unul din satucele populate de tribul Akha. Casele sunt pe barne, nu au canalizare si apa dar au curent electric si televizor. Fiind o zi de sarbatoare, fetele se spalau (imbracate) intr-un tarc din mijlocul satului.
Lumea se invita reciproc la masa. Un nene m-a tras cam energic de mana la el in casa, la intuneric unde mai erau niste localnici si ceilalti 2 turisti care mai erau in sat. Pe masa erau cateva boluri de mancare cu aspect nu foarte igienic. Sticky rice, carne cruda, alte 2 tipuri de carne nici ea nu foarte gatita. Si mult Lao Lao – care macar are darul sa mai omoare din bacterii. Am iesit la lumina peste o ora, usor clatinandu-ne.
Pe la 4 a venit camionul cu sonorizarea, lumea s-a adunat in cerc si a inceput, timid dansul. Perechile sunt formate de la inceput, fetele asteapta aliniate cate un baiat, dupa care incep sa danseze in cerc, un fel de trenuletul traditional.
Satuc chinezesc. Dimineata, niste boxe destul de puternice preiau un post de radio pe ulitele principale, ajutand lumea sa se trezeasca, gata de munca, prin muzica si sfaturi practice, radiodifuzate.
