Toata lumea alba ce ajunge in Arusha vine pentru Safari sau hiking pe Kilimanjaro. Safari-urile incep pe la 100-150$/zi asa ca am luat un matatu, am numarat cateva sate, m-am dat jos (in Ngaramtomi) si am luat-o spre munte.
Desi cand intrebam ce e mai departe mi s-a raspuns consecvent ‘nimic, padure’ mai vedeam localnici in trecere asa ca am perseverat, fara sa-mi fie clar ce caut. Pana cand, la 1h de drumu mare un nene cu un toiag a aparut relativ brusc din niste boscheti. Vorbea engleza. Mi-a zis ca paseste boschetii. Mi-a explicat imediat, de fapt era o zona verde din preajma unui paraias.
Satenii din Kenya fac cu randul pentru a-si proteja verdeata din preajma paraiasului – nu ca unele primarii din .ro care dau avize de constructii in spatiul verde. Mi s-a explicat ca daca lumea ar veni sa taie iarba sau si-ar lasa animalele la pascut, verdeata ar disparea si raul ar seca.
Nenea respectiv era si pastorul (unul din cei 2) bisericii baptiste din satuc, insa cand ii venea vremea facea de garda buruienilor, ca orice alt cetatean. Ne-am imprietenit si m-a luat la plimbare, 2 sate mai sus, unde alternau casele de ciment cu asezaminte Masaai niste bordeie de chirpici unde dorm oamenii alaturi de utilajele de zi cu zi (vaci si capre).
PS. la un moment dat, pe drumul de intoarcere, un satean a venit in fuca si l-a interpretate pe Father John, explicandu-i ceva pe un ton destul de apasat. A trebuit sa ne intoarcem la satul Masaai unde am dat pe un damb de un consiliu al satenilor, cvorum in iarba. Father John (sau Jones) mi-a explicat ca are ceva de vorbit cu satenii. Pentru inceput s-a departat (nu mai mult de 3m) pentru un pipi, rastimp in care secretarul satului m-a intrebat daca am ‘permit’ de vizitat :) I-am zis ca am fost invitat in sat, alaturi de parinte, da n-am reusit sa-l conving, deci ai venit si n-ai permit?
Prietenul meu parintele s-a intors insa rapid, si dupa mai putin de 2 minute de explicatii mi-a zis ca totul e ok, am primit binecuvantarea satenilor, puteam sa plec linistit.
