Categories
Taka Bonerate

Taka Bonerate

Din Benteng (de unde ne-a lasat duba politiei) am ajuns in Petumbukan , un port aproape gol, cu 4 barcutze si 3 chioscuri care vindeau toate apa, cafea la plic si taiatei instant, consumati de 3 ori pe zi timp de-o zi jumate pana am dat de o barca spre Taka Bonerate, un vaporas ce transporta mese si scaune pentru o scoala de pe una dintre insule.

Capitanul secund vroia sa-si practice engleza (inexistenta) asa c-am reusit sa-i inchiriem vaporasul, cu tot cu echipaj (3 oameni) pentru 10$ pe zi de persoana, sa ne dam si snorkelim printre insulitze.

Taka Bonerate e-o aruncatura de insulitze, mici, plate, cu plaji albe, incojurabile la pas tihnit in 15 -40 minute si cu corali la o aruncatura de broasca. Ele toate (insulele) sunt atoluri, Taka Bonerate de fapt e cel mai mare atol din Asia de SE, al 3-lea din lume. Fiecare insula e la o distanta de 30-90 minute de alta/altele asa ca in general orizontul e populat de 1-2 benzi albe cu crestete de palmieri. Cateva au cate-un satuc de cateva zeci/sute de scafarlii: pescari, neveste de pescari si copiii nevestelor lor (pescarii sunt si ei, marinari).

De fiecare data cand am descins pe insule, pareau ca-n filmele SF, populate doar de femei si copii, barbatii fiind in general la munca. Insulele nu au electricitate, doar generatoare care functioneaza cateva ore pe seara, asa ca paleta de entertainment e foarte limitata. Asa ca productia pe cap de mama e de 8 – 12 prichindei (am verificat pe doua insule), insulele abunda de tinerete.

Omul Alb patrunde rar in zona, intr-o medie de 2-3 pe luna (in tot parcul national) si asta concentrat pe zonele de scufundari – Taka Bonerate e un paradis subacvatic dar mult mai greu accesibil si putin cunoscut decat Bunaken, Togian  Islands sau Labuan Bajo. Asa ca de fiecare data cand am coborat pe vre-o insula, am fost in centrul atentiei unei hoarde de copii, curiosi sa vada cuidateniile (oameni albi), zglobii si foarte doritori de poze.

Revin cu poze, cand o sa-mi permita accesul la net

Categories
Bali

Cine-a scufundat libertatea?

Si cu asta termin cu Bali, ca sa nu va mai chinui. Dupa ce am vazut ca sportul la suprafata apei necesita ceva dibacie, vazand ca n-am reusit sa fiu la inaltime (pe placa), am bagat capul la fund de rusine, amintindu-mi ca Sub apa, nu-i asa, totu devine usor :)
In plus, snorkelingu’ nu mi-e tocmai strain, cu toate astea aproape inexplicabil, pana acum nu ma bucurasem de peisajul submarin de la tropice.

Tulamben e un satuc care se ocupa cu lansarea oamenilor la apa, bazandu-si succesul pe o colaborare Japoneza-Americana. Americanii au construit un cargobot, japonezii l-au scufundat. Spre bucuria actuala a coralilor si scafandrilor. The years under the sea have transformed it one of Indonesia’s most beautiful artificial reefs.

USAT Liberty Glo

La 50m de tarm, zace asadar USAT Liberty Glo. Sub apa, ca la teleenciclopedia: carcasa navei, corali, pesti colorati si misunatori. Pe la 9 au inceput sa apara grupuri de scafandrii, umpland zona cu bule de oxigen. Ii priveam de sus cum se invart in jurul epavei si fac poze. Era sa ma lovesc de unul candam dat coltul dupa o camera a epavei.

Pericolul scufundarii intr-un peisaj extrem de interesant (experientele mele anterioare limitandu-se la Marea Neagra), e ca vrei sa vezi cat mai mult, de 2 ori in timpul urcarii catre suprafata, de la -10m(cred) mi-am dat seama ca nu prea am oxigent suficient ceea ce transforma revenirea la aer, destul de tricky.

La un moment dat am dat peste de un banc de pesti destul marisori, (50cm) care se invarteau in cerc cu sutele. Am inotat spre ei, s-au dat incet la oparte, acceptandu-ma in mijlocul lor: un ciclon domol gri-turcoaz. Am incercat de cateva ori sa-i ating dar fara succes, se dadeau la o parte fara sa se sperie, sau sa se grabeasca.

Related: flickr | LP | Snorkeling in Bulgaria (#1 | #2)