Bine v-am regasit

Indonezia, doi ani mai târziu, aproape că m-am simțit ca acasă. Detalii bine-re-cunoscute, aceiași domni de pe bancnote, claxoane, becak-uri, taximetriști insistenți, tonete cu ceai și tăieței instant.

Cum sărbătorile importante tradiția cere să le petreci cât mai adânc în sânul familiei, am aproximat și eu cum am putut în context. Penultimul crăciun asiatic îl petrecusem într-o enclavă efemeră de români în Muang Ngoi, nordul Laos-ului cu prietena unei prietene (venită din Bangkok) și prietena unei prietene unei prietene (venită din China).

În 2010, cei mai apropiați români i-am găsit pe twitter :), adică pe Ionuț Bizău (pe care nu-l văzusem încă niciodată la față) + un prieten de-al dumnealui, Marius Balo, cetățean român fără prezență online, ambii truditori de ceva vreme în Beijing.

Așa cum zmeul își trimite buzduganul la înaintare, eu am ajuns în Medan cu 2 zile înainte, ca un pionier, să ma împrietenesc cu localnicii, să-i trag de limbă, să dobândesc ceva cunoștiință de cauză și să plănuiesc traiectoria următoarei săptămâni.



comentarii

  1. mircea

    m-a incercat un dor de duca ;) si din reflex am apasat pe un link vechi de 2 ani spre tropical survivial guide si….surprise surprise!!! ai lasat din nou emisfera nordica pentru cea sudica! Felicitari! sa inteleg ca inca 2 ani ne vom conversa virtual si nu ne vom vedea de sarbatorile traditionale?

  2. alex

    ei, nu chiar, de data asta mai cuminte, cat sa treaca vijelia, da pana n-apar ghioceii nu revin, da de sarbatorile traditionale de iarna, cu putin noroc, poate nu :)

Leave a Reply

Io pe