Povești din jungla indoneziană

Cea mai mișto poveste citită pe un blog în ultima vreme: Povești cu triburi din arhipelagul Indonezian și Noua Guinee – Introducere.
Dragoș scrie rar șî lung, dar merită așteptarea.

jungla indoneziana

Am ajuns la biroul de administrare a PN Manusela, o cladire cu 2 etaje, unde am gasit vreo 20 de functionari grupati cuminti in fata televizorului. Dupa jumatate de ora a venit si seful biroului, chemat de acasa si ne-a dat o harta a parcului, de marimea unei palme, pt o zona de 100 / 200km si ceva informatii despre caile de acces, care aveau sa se dovedeasca gresite. Tot el ne-a spus convins ca mai merg turisti pe acolo: cu un an inainte fusesera 2 nemti.

la liziera padurii am vazut in vale o casa izolata… Am inceput sa coboram spre ea si am auzit niste strigate patrunzatoare, pe o tonalitate ciudata, care cresteau in intesitate pe masura ce ne apropiam de casa. Ne-am oprit si strigatele au incetat. Dupa cateva minute a aparut in graba, de dupa creasta, un localnic cu turban rosu, cu cate o maceta in fiecare manasi cu un cos cu sago in spate. Cand ne-a vazut a incetinit. Apropiindu-se de noi parea ca se mai linisiteste, dar nu era relaxat.

Dupa aprope 11 luni in Indonezia, am plecat in Kalimantan (partea indoneziana a I-lei Borneo) pentru 2 luni si ceva. Apoi, tot in ture de cate aproximativ 2 luni, am fost in: Seram, Sudul Papuei de Vest, si Nord-Vestul Papuei Noii Guinei, unde am reusit sa gasesc “triburi primitive” si sa petrec putin timp cu ele.

casa traditionala kalimantan indonezia

am petrecut o vreme la Tribul Naulu, mergand cu ei la vanatoare si incercand sa inteleg labirintul de tabuuri prin care ma miscam. Pentru prima data am experimentat cum este sa traiesti doar din ce iti da padurea, echipat cu un arc, o maceta si insotit de cativa caini.

Fiindca trebuie sa traverseze zonele mai multor clanuri, calauza noastra are la el arcul si sagetile pentru om.

În Papua Noua Guinee am fost mai static, am luat-o cu usurelu’ dupa malaria din Papua de Vest care m-a tinut cateva zile in spital. Am plecat fara o tinta clara pe Raul Sepik si m-am lasat dus de barci timp de aproape doua luni. Am dat de o lume fantastica: case ale spiritelor in care mitologia clanurilor respective este sculptata si pictata pe fiecare centimetru patrat al acoperisului si stalpilor, barbati cu piele de crocodil, grupuri de sing-sing impoptonate cu pene, colti de porc si dinti de caine, desene pe piele si tatuaje. Printre fumul tigarilor de brus si mestecat de betel am adunat de la “oamenii mari” ai unor clanuri povesti din mitologia lor.

Dacă asta-i de-abia introducerea, așteptăm cu căldura și continuările.

Dragoș Dubină → Povești cu triburi din arhipelagul Indonezian și Noua Guinee – Introducere



comentarii

  1. Alex

    Salut, o adresa de msg sau un mail se poate pentru cateva intrebari sau daca poti sa-mi dai un mail pe borcovici.stefan@gmail.com
    Multumesc

Leave a Reply

Io pe