M-am hotarat sa plec acum 7-8 luni, cand am simtit ca e momentul unei pribegii prelungite si mi-am adus inca o data aminte ca ma aflu in augusta situatie de a nu fi nevoit sa ma supun inertiei ‘sistemului’.
Imi dau seama ca renunt voluntar (chiar daca temporar) la o existenta in general voioasa, pe taramurile nationale. Prieteni; socializari antrenante; un job acceptabil si chiar relativ pizmuibil (tin sa amintesc numai sala de Wii); prietena; un culcush in proximitatea Km 0, proiecte extracuriculare dragalase. Le-am lasat in urma pentru incertitudinea palpitanta a traiului itinerant pe meleaguri indepartate (cu riscurile si neprevazutul asociate). M-au ajutat si exemplele premergatorilor.
Inertia si diverse proiecte mi-au intarziat decolarea cu jumatate de an. Vara s-a terminat asa ca tropicele ma cheama :) That’s it. De poimaine incepe plimbarea. Talpile-mi ard de nerabdare. De mai multe ori yuppy!
__________
Citește și: Prefață