Ciclism de mare altitudine

don khong - si phan don

don dhet - 4000 islands

Am ajuns in Si Phan Don, sudul extrem al Laos-ului unde Mekongul se imprastie nitel formand o droaie de insulite inainte de a intra in Cambodgia. Se ajunge doar cu barca, bungalow-urile sunt ieftine, viata e usoara, nu exista posta, politie, apa calda sau alte nimicuri. There isn’t much to do in Si Phan Don, but that’s the point.

si phan don 400 islands

si phan don

Activitatile preponderente sunt atarnatul in hamac, pedalatul si frunzaritul.

Am reusit sa ma intalnesc cu Amandin si prietena lui, dupa ce ne-am alergat nitel prin Laos. Asta inseamna ca pentru o scurta perioada suntem 5 romani in Laos! Corespondasem o perioada (via Igu) dar nu stiam cum arata. Pana la urma ne-am intalnit in Sunset Bar unde era o petrecere, singurul loc cat de cat animat din zona.

Am stat la povesti in mijlocul multimii vesele. Happy menu, happy people :)

La un moment dat mi-am dat seama ca ar fi optim sa ma retrag cat sunt inca in stare, asa ca am parasit adunarea si am incalecat spre casa. Lumina timida a frontalei (un set de baterii epuizate de la GPS) decupa un cerc modest si difuz din intuneric – am mai vazut efectul asta in documentare nocturne cu animale. Am pedalat o perioada, probabil vreo 15 minute, pe de alta parte sunt destul de sigur ca estimarea timpului nu e tocmai una din functiile la care un creier dilatat exceleaza.

Incercam cu dificultate sa storc suficiente resurse de materie cenusie care sa asigure atat un echilibru sustenabil cat si operatiunea de recunoastere a universului monocrom vazut prin gaura sparta de lanterna prin intuneric.

Bungalow-uri dupa bungalow-uri dar niciunul care semana cu singurul de la care aveam eu cheie. Mi-am dat seama ca am mers prea departe asa ca am pedatal inapoi pana s-a terminat insula – ratasem de 2 ori. M-am reintors dar si de data asta n-am reusit sa-mi gasesc cuclusul.

Intr-un moment de nemeritata luciditate, mi-am dat seama ca tocmai descoperisem (absolut neintentionat) a 2-a ulitza a satucului, care in niciun caz n-ar fi putut sa ma duca acasa. In mod normal ar fi trebuit sa-mi dau seama ca ceva nu e in regula doar si pentru ca langa cararea pe care ar fi trebuit sa ajung, curgea ditamai raul. E normal sa mai apara confuzii pe intuneric – intuneric de ambele parti ale peretilor cutiei craniene.

Cu toate ca barul era plasat foarte convenabil la doar 500m de casa, i-am parcurs, ‘multumita’ abaterii, in mai mult de jumate de ora. Cu toate astea, spre surprinderea mea ulterioara si in pofida oricaror probabilitati de bun sim?, in tot timpul asta nu m-am infipt in niciun alt trecator, gard, porc, palmier sau groapa. Am reusit chiar sa asigur o traiectorie, chiar daca sinusoidala, asimptotica la rapa care m-ar fi oferit apelor Mekongului. Cu alte cuvinte, parintii au toate motivele sa fie mandri de mine :)

In mod destul de surprinzator am luat contact cu solul chiar unde intentionam, mai mult, mi-am facut si patul, adica am maturat fara discriminare toate lucrurile de pe saltea.
Log Off.



comentarii

  1. brz

    Demential post. Za best!

  2. doru

    cu alte cuvinte bea mai mult, ca esti prolific ;)

  3. alex

    cu alte cuvinte, esti simpatic tu, da nu cand esti treaz.

  4. HaNa

    Subscriu :P

  5. oani

    hehe…io zic ca e mai bine cand e treaz;).

  6. igu

    :)) genial. savuros povestit.

  7. poqe

    :)) Cele mai bune aburiri sunt cele traite in locuri 100% straine, te ia o panica cateodata…

Leave a Reply

Io pe