Mi-e greu sa ma abtin, inca cateva modele de piosenie pragmatica din acelasi mall din Manado. Sa mai zica cineva ca biserica e inutila si nu te-ajuta la nevoie. Ei bine ce poate fi mai util decat un desfacatoar de capace de bere? Va intreb. (more…)

De sezon, dintr-un mall din Manado, raionul drept credinciosi.

Cu dedicatie pentru Mande

Update: dupa un input de la Nancy m-am prins de unde vine citatul, cee-a ce face situatia chiar mai amuzanta. Theodore Roosevelt’s Big Stick Diplomacy:

The term originated from the phrase “Speak softly and carry a big stick.” The idea of negotiating peacefully, simultaneously threatening with the “big stick”, or the military

(more…)

De sezon.

The Fear Of the Lord is The Beginning Of Knowledge [zoom]

Indonezia e o tara preoponderent musulmana, avand cea mai mare populatie de drept-credinciosi in ale Islamului din lume. Cetatenii tarilor ceva mai putin dezvoltate sunt in general mult mai bisericosi/mistici din principiu. Sulawesi e una din regiunile crestine ale Indoneziei – catolici, protestanti, penticostali samd.

Alegeri generale in Indonezia, observate la intoarcerea de la plaja.
Indonezia are 230.000.000 cetateni, cu toate astea alegerile tin doar 4 ore, intre 8 si 12AM (cu posibilitate de extindere inca 3 ore).
In cele 3-4 circumscriptii pe care le-am vizitat, in timpul numararii, fiecare fisa de vot era aratata lotului de observatori. Observatorii nu vin din exterior ci sunt doar niste indivizi cu simt civic care au bunavointa de-a numara in voturile in paralel.

mai multe poze aici

bonus: poza de pe-aceeasi insula, in dimineata de dinaintea alegerilor

Tahuna, Sangihe [3.5891°N, 125.4546°E] island, un grup de insulite cam in mijlocul oceanului undeva mai aproape de Filipine decat de Manado / mainland Sulawesi, de care nici google n-a auzit prea mult.

In registrul biroului de turism (foarte mirati de oaspeti) s-au semnat 2 oameni pe 2009 (4 luni). Maine Pananualeng beach dupa care insula Bukide unde cica sunt animale ciudate. Putin mai deparet si chair mai departe de lume ar fi Pulau Talaud, dar e un singur vapor pe saptamana, si nu ma lasa deadline-ul vizei.

Dupa care un vulcan subacvatic langa Mahengetang, si Pulau Siau.

Tomohon pare cel mai bisericos oras din Indonezia, tara majoritar musulmana. Pentru ca sunt mai rari, crestinii sunt mai indarjiti. Poate de-asta sunt foarte predispusi diverselor curente crestine, aproape ca n-am vazut strada din centru fara una doua biserici de rituri diferite.

Dupa o raita prin sectia de mezeluri a targului de duminica admirand galantarele cu caini, soboalni si lilieci, am purces la o tura de church hopping, trecand in viteza cel putin 5-6 locase de cult. Cel mai mult mi-a placut la Penticostali, cei mai veseli baieti, muzica buna (live), karaoke (cantece crestine) si slujba pe slide-uri powerpoint. + unul din pastori avea o curea cu catarama ‘batman’

So, pe scurt si-n fuga. Din Taka Bonerate am evadat cu o barca de pescari, 12h pe furtuna, cam speriati. Periculos da’ ietin :) 2.5$ doispe’ ore de zgaltzaiala umeda si antren maxim. px will follow.

Dupa care Tana Toraja, o depresiune legendara – protejati de muntii-nprejmuitori, oamenii locului s-au tinut relativ departe de olandezi si bugis si si-si mai pastreaza pana-n zilele noastre o parte din traditii.  Sunt celebri pentru casele arcuite si pentru ceremoniile funerare – ei le zic ‘petreceri’.  Pe scurt: stau cu ruda imbalsamata in casa, de la cateva luni pana la cativa ani (media e de 1-2ani) pana aduna suficienti bani pentru o petrecere cum-se-cuvine. Am asistat la o ceremonie mid-range, a durat 4 zile si in punctul culminant au sacrificat 10 bivoli in 20 de minute. Dupa care, decedatul e escortat la locul de odihna – in general o gaura in varf de stanca.

A trebuit sa stam putin in Rantepao unde Attila a capatat putina Febra Tifoida. Va recomand spitalul din Rantepao. De fapt va recomand asistentele, duzini de tinerele chicotitoare de ciocolata in uniforme albe. Aproape ca-n filmele.

Mai departe in alta depresiune – Lore Lindu national parc – la plimbare printre megaliti – statui ca-n Insula Pastelui dar mult mai mici, rasarite din cand in cand printre rice paddies. 2 zile de traversat muntii, jungla ploioasa, plina de lipitori si albine preacurioase si nepoliticoase.

Acum am ajuns intr-un final in mijlocul civilizatiei, in Palu. Strazi, semafoare, dush, restaurante – dupa o cura de orez de 3+ ori pe zi, internet, antren :)

Next » Togian Islands.

_______________
PS. Romani la plimbare update » www.peicipecolo.com – lovely, check them out.
PS2. Noul cabinet Florescu. Pentru ca merit! :)

Pe gratis si fara licenta, conform bunavointei brigadierilor nautici de pe Pulau Tinabo, angajati ai parcului national Taka Bonerate. Job-ul lor e sa se plimbe printre insule, sa nu-i lasa pe pescarii calici sa dea cu bombe-n fauna marina. Se scufunad aproape zilnic sa pipaie coralii, in rest se uita la DVD-uri. Beau zilnic apa de ploaie (fiarta in prealabil) si mananca peste prajit. Ajung acasa o data la 2 saptamani.

Cand am ajuns pe Tinabo tocmai urmau sa intre in apa sa inspecteze starea unor transplanturi de corali, si ne-au intrebat brusc daca nu cumva vrem sa ne scufundam cu ei. Am fost singurul care-am erectat doua degete.

Experienta mea prealabila in scufundari incepea si se termina acum 10 ani la un cap de dig in Constanta natala, cand am intrat o data in apa cu un tub de oxigen la vreo 3m timp de 5-10 minute. Lasand la o parte asta sunt un entuziast si prolific snorkeler adica ma simt confortabil in mediul umed.

Un curs PADI/NAUI tine 2-3 zile, dar banuiesc ca e ca si in parasutism, unde 80% din curs se refera la cazuri speciale, accidente (de fapt nimeni nu zice accident, termenul politically correct e ‘incident’). Baietii mi-au explicat in 3 minute rolul a 2 butoane – al de pui aer in vesta (care te ridica la suprafata) si al de scotzi aer din vesta (ca sa te dedici adancurilor). Fernando m-a tras ulterior de urechi, dar nu s-a intamplat nimic rau (o usoara durere de cap in prima zi – da poate a fost insolatie). 

Am beneficiat de doua scufundari, in doua zile consecutive, 30. 50 minute la un maxim de -18m, am vazut corali, animalutze si pestisori multicolori, o pisica de mare mica si o broasca testoasa mare (cic-am fost foarte norocos)

Promit sa revin cu poze din adancuri, dar o sa mai dureze

Din Benteng (de unde ne-a lasat duba politiei) am ajuns in Petumbukan , un port aproape gol, cu 4 barcutze si 3 chioscuri care vindeau toate apa, cafea la plic si taiatei instant, consumati de 3 ori pe zi timp de-o zi jumate pana am dat de o barca spre Taka Bonerate, un vaporas ce transporta mese si scaune pentru o scoala de pe una dintre insule.

Capitanul secund vroia sa-si practice engleza (inexistenta) asa c-am reusit sa-i inchiriem vaporasul, cu tot cu echipaj (3 oameni) pentru 10$ pe zi de persoana, sa ne dam si snorkelim printre insulitze.

Taka Bonerate e-o aruncatura de insulitze, mici, plate, cu plaji albe, incojurabile la pas tihnit in 15 -40 minute si cu corali la o aruncatura de broasca. Ele toate (insulele) sunt atoluri, Taka Bonerate de fapt e cel mai mare atol din Asia de SE, al 3-lea din lume. Fiecare insula e la o distanta de 30-90 minute de alta/altele asa ca in general orizontul e populat de 1-2 benzi albe cu crestete de palmieri. Cateva au cate-un satuc de cateva zeci/sute de scafarlii: pescari, neveste de pescari si copiii nevestelor lor (pescarii sunt si ei, marinari).

De fiecare data cand am descins pe insule, pareau ca-n filmele SF, populate doar de femei si copii, barbatii fiind in general la munca. Insulele nu au electricitate, doar generatoare care functioneaza cateva ore pe seara, asa ca paleta de entertainment e foarte limitata. Asa ca productia pe cap de mama e de 8 – 12 prichindei (am verificat pe doua insule), insulele abunda de tinerete.

Omul Alb patrunde rar in zona, intr-o medie de 2-3 pe luna (in tot parcul national) si asta concentrat pe zonele de scufundari – Taka Bonerate e un paradis subacvatic dar mult mai greu accesibil si putin cunoscut decat Bunaken, Togian  Islands sau Labuan Bajo. Asa ca de fiecare data cand am coborat pe vre-o insula, am fost in centrul atentiei unei hoarde de copii, curiosi sa vada cuidateniile (oameni albi), zglobii si foarte doritori de poze.

Revin cu poze, cand o sa-mi permita accesul la net

Update. Preview video goes here.

Cei mai primitori baieti din lume-mi par la ora asta politistii.
Nu politistii in general ci politistii din Pulau Selayar (insula), care ne-au gasit din greseala pe ferry-ul Pantai Bira – Selayar si, putin cam entuziastmati de oaspeti, ne-au invintat generos in duba.

Dupa care, probabil neputandu-si stapani entuziastmul au pornit sirenele si ne-au carat pana-n Benteng, vreme de o ora, la viteza maxima, cu sirenele la maxim. O zgaltaiala si-o veselie!  Imi cer pe calea asta scuze satenilor¹ de pe drum si participantilor la trafic comunal, care n-au nicio vina.

Am facut o gramada de filmuletze dar fiecare are cativa zeci de Mega mult peste puterile internet cafe-ului din Benteng asa ca mai dureaza pana o sa va arat cum e sa fii de partea amuzanta a legii :)

In episoadele urmaroate: Cap compas Taka Bonerate National Marine Park (+flickr)

_________
¹ Satenilor din South Sulawesi, cu acces internet, vorbitori de lb Romana